3535...Încoace nimica nu va mai aduce bine și folos

  Se clatină simțul dreptății și al moravurilor, de frica de SUS e doar poveste. Ne ducem naibii de unde am venit cu toții și fără urmă vom dispare că nu-i calea convenită. Din alte vremi ce nu mai răsar-e, ci-n veci se pare că ne vom clădi himere. Ce ne caută-n copilării stinghere și mari și mici ne înfricați de bine ne ducem traiul rău de tot în rea neștire.
  Ce vechi amintiri ce țin de sfeșnic viu ce lupta sub un stindard acum uitat o reînvie. Iluzii dispărute-n văduvita eră a năzbîtiilor frumoase par să mai scuture depravarea. Ce-n lume e mare cît marea de talazuri fudule și noimă n-au ci doar renume. Ioc urmări ci iluzii și cîte amînări de iureș amintiri confuze, vise și treziri în noaptea.
  Ce tot mai mult loc își face și noi cu ea ne vom în-pace, nici gînd de dezmeticire. E în vreme de chiul și vastă amăgire, încoace nimica nu va mai aduce bine și folos.