4066...Firești îndatoriri de oameni corecți.

  Credința în EL, doar în EL îți dă așa o putere ce te ajută să-ți învingi toate temerile. Neînfricat vei trebălui printre oameni, dar să te tot ții aproape de ceea ce-ți cere EL. Continuu pentru a nu pierde firul nesfîrșit cît ți-i dat, al viețuirii cum trebuie între oameni, în natură. Și-n fața SA deasemenea, mereu preocupat de cele trebuincioase cum ne tot cere.
  Nesfîrșit e un fel de a zice, că-n realitate toți ne dorim a fi mulțumiți de cum sîntem. Noi și familia, cu realizări pe măsură în deplină însă concordanță cu cerințele SALE. Către noi, ca s-o tot ducem acătării îndestulător și-n final satisfăcuți într-o viață. Normală, sătui de zile, e o foarte rar îndeplinită astă dorință, în zilele noastre.
  Că ne dovedim neputincioși în fața LUI, tot fără acele firești îndatoriri de oameni corecți îndeplinite.

3730.Sigur ne-am vedea de EL și noi

  Cu credința în EL  doar, se pare ne apropiem de asiatici, îndepărtîndu-ne de nedreptatea. Ce I se face cu NT, creștinismul și altele nedemne LUI și nouă, deci despre Satana o repet. E în CER, slujindu-L cum se cuvine și acuma, la ora actuală neisprăviților!!! Închinători la necurații morți vechi, în cel mai bun caz, că de fapt la nimeni.
  Vă închinați și creditați neantul, închipuirea la loc de cinste, nedemnilor de a vă numi oameni. În loc să-L aflați corect cum E în realitatea CER-ului, neștiut de voi așa nedrepți. De asta vi se ridică pavăza SA mereu cît sînteți și viața vi se pare un calvar. Așa și meritați pînă mintea vă va veni la cap, neisprăviților și necorespunzătorilor.
  În fața SA și a noastră, acei ce sigur ne-am vedea de EL și noi, de nu ați fi voi nemernicii.

3535...Încoace nimica nu va mai aduce bine și folos

  Se clatină simțul dreptății și al moravurilor, de frica de SUS e doar poveste. Ne ducem naibii de unde am venit cu toții și fără urmă vom dispare că nu-i calea convenită. Din alte vremi ce nu mai răsar-e, ci-n veci se pare că ne vom clădi himere. Ce ne caută-n copilării stinghere și mari și mici ne înfricați de bine ne ducem traiul rău de tot în rea neștire.
  Ce vechi amintiri ce țin de sfeșnic viu ce lupta sub un stindard acum uitat o reînvie. Iluzii dispărute-n văduvita eră a năzbîtiilor frumoase par să mai scuture depravarea. Ce-n lume e mare cît marea de talazuri fudule și noimă n-au ci doar renume. Ioc urmări ci iluzii și cîte amînări de iureș amintiri confuze, vise și treziri în noaptea.
  Ce tot mai mult loc își face și noi cu ea ne vom în-pace, nici gînd de dezmeticire. E în vreme de chiul și vastă amăgire, încoace nimica nu va mai aduce bine și folos.

3471..Îs determinate în natură de legi ce noi habar nu avem cu ce se mănîncă

  Nu-i corect și nu-i așa, nu răspundem fiecare pentru toți ci doar de ne cere de SUS. Altfel fiecare-i în fața SA luat, cum e și doar familia e cea care mai contează de contează?! Deci fiecare-i responsabil de sine stătător, cu luare aminte din străbuni și buni, poate și părinți. Și de EL se simte, de se simte doar, că-i o aflare în timp și spațiu mai altfel știută.
  Deci nu sîntem așa importanți, am vrea dar nu-i așa, fiecare să-și vadă de drumul său. Croit ori ba, în aflare ori așa deodată deschisă cale. Cît despre o legătură a noastră cu natura și ale ei vietăți și greșelile noastre. În fața SA și-ntre noi, nici o socoteală, nimica nu-i pe alții dată, oricine ar fi de pe Pămînt. Și încă neoameni, deci animale și altele ce-or fi.
  Comportările vietăților terestre, nu umane, îs determinate în natură de legi ce noi habar nu avem cu ce se mănîncă.

3470...Nelegiuirile lumescului derizoriu, fudul tare

  Formulele, regulile îs garanția dreptului, cu o condiție însă, doar cu o condiție. Să respecte bunul-simț concomitent cu legile SALE, altfel îs aiureli de rîsul curcilor. Între oameni de altfel instruiți și demni, dar nu-n fața LUI și a noastră oamenii Pămîntului. Ci-n alte ere ce nu îs de nasul nostru, ci al nedrepților de tot felul cu ducere de rîpă a omenirii date pe aici.
  Nu că eu îs chit cu tine fiecare nerespectînd ce ni-i dat a fi, cumsecade între oameni. Chit sîntem doar atunci cînd ne admite doar EL și omenirea simțită cu adevărat. Nu de mîntuială ci sincer, sincer și-n timp dovedită aceasta ferm și clar. Nimica nu se pierde anapoda, ci se știe și-n timp aflăm, cu răbdare ne dumirim. Nu-n trăiri nedemne, ca urmarea aburirii cu nelegiuirile lumescului derizoriu, fudul tare.

3409.De analizat ce ai de gînd cu viața ta și acelor cu tine

  Ne avîntăm în realizări care nu ne sînt pe de-a-ntregul clare, ferme, ci pornirea doar. Introducerea-n problema ce se dovedește în timp prea complicată de n-o stăpînim. Bine și corect pînă la capăt, de obicei acestea-s simptomele neputințelor. Năzuințelor ce ne depășesc priceperea, căutăm mereu perfecțiunea și dăm chix.
  E de judecat la rece totul o vreme, eventual pus pe hîrtie cît mai amănunțit crezul tău. Lăuntric ceea ce dorești să obții în afară, între oameni, în natură ori altele la care te implici. Dorești afirmarea, consideri că ești potrivit îndeletnicirii alese, că ai chemare. Și se dovedește, în timp și spațiu, doar că-i o spoială, o toană, o încercare ne susținută suficient.
  E de analizat ce ai de gînd cu tine, cu viața ta, cu cea a apropiaților de ești legat de ei. Afectiv și mai știu eu cum, că-s foarte multe legături și legături între oameni.

3312.Și de bine, ci-ndărăt tot ne trag și noi în cel mai bun caz pe loc, nevrednici, neputincioși și cîte altele

  Ne trecem ca și înfăptuirile noastre, depinzîn de o serie de factori hotărîți SUS, doar. Și noi de-I îndeplinim cerințele date, se poate schimba ce trebuie, noi aflînd în timpul acordat. Și toate-s pățanii de tras cît sîntem, dîndu-ne seama de ele cu vremea, de sîntem îndreptățiți. Altfel ni se pare că-i o horă a nebunilor, cu trimiteri chiar macabre, de învățătură de minte, de nu-i încă.
  Că ni se pare că sîntem unici în univers, zic că nu, dar doar EL și Lumea SA știind toate. Noi cînd vom merita, în vremuri ce ne succed, le vom afla cu timpul. Încă destul de lumești, trebuie să ne vindecăm pentru a afla ce ne trebuie. Fără tălăngile astea la picioare și mai ales în minte, că ne țin pe loc de nu mai știm nimica bine.
  Și de bine, ci-ndărăt tot ne trag și ne țin în cel mai bun caz pe loc, nevrednici, neputincioși, îndărătnici și cît altele, ce poate nu ni le știm.