3728...E o dovadă trecătoare, că așa sîntem

  Se poate să nu fim văzuți făcînd mîrșăvii, nedreptăți, ascunși de ceilalți. Nu-i corect, ci să ne dovedim proprii martori ai nelegiuirii noastre. Ca să avem curajul ulterior, de nu atunci de îndreptarea necesară, care contează. Înălțîndu-ne chiar de-am avut căderi inerente vremurilor necuviincioase omeniei. Căreia-i sîntem datori cît sîntem pe aici și LUI conformîndu-ne cum ne cere.
  Supunîndu-ne datinilor și obiceiurilor în conformitate cu bunul-simț ancestral. Distinși și cumsecade cît putem mai acătării, chiar de unii nu merită. Noi să ne simțim că ne facem datoria cum trebuie ca oameni ce sîntem. Cu ținuta nu faci mare scofală, de ți se cere curajul neprecupețit, dar tot e ceva. Nu te afli degeaba absolut de ne identificat ca om, cît îți permiți a fi, oarecum măcar.
  E o dovadă trecătoare, că așa sîntem a fi, nu veșnici, doar EL E permanent și Sfînt.

3670...Chiar de părăsiți plătim întruna

  Nu-i corect, că omu-i însuși greșeala întruchipată, ci sîntem dați a fi corecți. Cu toții împreună, cînd va fi să fie, încă nu-i vremea, dar se va putea de vrem cu tărie. Atunci EL ne va înlesni cunoașterea trebuincioasă îndreptărilor firești nouă, știindu-L acătării. Că tare ușor greșim, e lucru de înțeles, răul și urîtul ne sînt mai la îndemînă decît binele și utilul.
  Așa ne învoim cu viața dată, nepricepută încă altfel mai bine, ne fiind corectați la vreme. De demersurile necesare omenirii încă tributară unei cunoașteri cum trebuie. În fața LUI și-ntre noi de asemenea cu bun-simț asumat în întregime de lume. Ce nu-și dă seama de toate cele corespunzătoare fericirii umane, concret știute.
  Simțite doar de-I îndeplinim cerințele, știute, nu că nu le știm defel. Dar ne facem că plouă și nu le dăm importanța necesară, chiar de părăsiți plătim întruna.

3659...Nu numai naivul copil

  Ne resemnăm și nu-i corect, dar asta e politica zilei, concurența ce ne domină viața. Nu binele și dreptatea și-n  spiritualitate-i concurență, nici vorbă de EL și aflarea Adevărului. Ce ne domină existența, doar minciuna și nelegiuirea în cazul SĂU, îs pe val. Și EL consimte așa neisprăviri în felul SĂU, părăsindu-ne pe cei atinși. Atingîndu-ne la mir, cîte necazuri și e vai de steaua noastră în neștire că nu vrem.
  Să ne schimbăm, că informația corectă se află de vrei cu adevărat s-o afli. O încerci pe propria piele și sînt destui corecți dintre apropiați sinceri. Ce vă îndrumă de doriți a fi oameni cum trebuie în primul rînd în fața SA. Comportîndu-ne și-ntre oameni cum ni se tot cere de SUS. Cu adevărat oameni demni și cumsecade, fermi în dreptate și bine.
  Deci regele gol îl poate reclama fiecare, și să ne dezmeticim cu adevărat, nu numai naivul copil.

3471..Îs determinate în natură de legi ce noi habar nu avem cu ce se mănîncă

  Nu-i corect și nu-i așa, nu răspundem fiecare pentru toți ci doar de ne cere de SUS. Altfel fiecare-i în fața SA luat, cum e și doar familia e cea care mai contează de contează?! Deci fiecare-i responsabil de sine stătător, cu luare aminte din străbuni și buni, poate și părinți. Și de EL se simte, de se simte doar, că-i o aflare în timp și spațiu mai altfel știută.
  Deci nu sîntem așa importanți, am vrea dar nu-i așa, fiecare să-și vadă de drumul său. Croit ori ba, în aflare ori așa deodată deschisă cale. Cît despre o legătură a noastră cu natura și ale ei vietăți și greșelile noastre. În fața SA și-ntre noi, nici o socoteală, nimica nu-i pe alții dată, oricine ar fi de pe Pămînt. Și încă neoameni, deci animale și altele ce-or fi.
  Comportările vietăților terestre, nu umane, îs determinate în natură de legi ce noi habar nu avem cu ce se mănîncă.

3460...De trecut și împăcat punțile toate care-s în calea vieții

  Nu-i corect, știu, dar vă zic totuși că mi s-o cam acrit de așa treabă fără un liman palpabil. Ci-n deruta unor demersuri la îndemîna mea dar neștiute bine, ci ghicite, aproximate. Și cîte și mai cîte ce-s în aflări ce se-nnoadă oarecum, dar nu am timp de ele mereu. Timpul și timpurile se bat cap în cap și propria viață care-i cam de izbeliște de un timp.
  De am probleme cît vrei și nu vrei, e  greu și fără să știu cam de nimica bine și corect. Cu mi se pare, nu se face casă cu EL și totuși așa-i existența mea de ceva vreme. Și a familiei ce cu foarte mare toleranță și suspiciuni continui conviețuim pe furiș se cam rîde de mine. Asta e nu știu încă cît și de ce îs în stare și cum să fac să fie bine pentru toți.
  Pe lîngă varza, capra și lupu la mine e și EL și eu, de împăcat și de trecut punțile toate cîte-s în calea vieții.