3670...Chiar de părăsiți plătim întruna

  Nu-i corect, că omu-i însuși greșeala întruchipată, ci sîntem dați a fi corecți. Cu toții împreună, cînd va fi să fie, încă nu-i vremea, dar se va putea de vrem cu tărie. Atunci EL ne va înlesni cunoașterea trebuincioasă îndreptărilor firești nouă, știindu-L acătării. Că tare ușor greșim, e lucru de înțeles, răul și urîtul ne sînt mai la îndemînă decît binele și utilul.
  Așa ne învoim cu viața dată, nepricepută încă altfel mai bine, ne fiind corectați la vreme. De demersurile necesare omenirii încă tributară unei cunoașteri cum trebuie. În fața LUI și-ntre noi de asemenea cu bun-simț asumat în întregime de lume. Ce nu-și dă seama de toate cele corespunzătoare fericirii umane, concret știute.
  Simțite doar de-I îndeplinim cerințele, știute, nu că nu le știm defel. Dar ne facem că plouă și nu le dăm importanța necesară, chiar de părăsiți plătim întruna.