E dificil de admis în așa fudulă nedreptate să ne aplecăm cu înțelegere. Și-ntre străini oropsiți, părăsiți de EL, dar noi le sîntem oarecum datori. Încercați sîntem de felul cum ne comportăm prin societatea chiar și năcăjită. Venindu-i în ajutor atît cît putem, făcîndu-ne datoria demni, acătării, omenoși. Cu bun-simț și-n dreptatea situației date, nu oricum ci cu conduita ce se impune.
Nu exagerînd, dar nici fugind de lucruri stringent la nevoie oameni aflați. Nu întîmplător în drumul nostru de îndreptare cerut și poate ne observat. Ci doar atunci e la o adică și ni se cere să fim ce trebuie să fim oameni de omenie. Firești și să nu așteptăm mulțumiri și recompense, că-i degeaba efortul. De nu ne pricepem viața cum ne e dată, nu oricum, ci-n lumea asta normală.
Nu numai în solemnități fudule, mințindu-ne pe noi înșine cu apucături doar de fațadă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu