3758...Și adio suferințe și nevoi

  Nu știm să fim cum trebuie și ni se pare că știm cîte ceva, dar nu complet. Aburiți de atîta prostie de noi inventată, supunîndu-ne tărășeniilor. Dăm în gropi și nu putem fi oameni cum trebuie, auzi: că viața trebuie să aibă un sens. Sigur, dar nu pentru netrebnici, că așa-i lumea ajunsă în fundătura asta și-i vai de ea. Nepricepută și tot mai îndărătnică, așa-i dat, pragurile poate ne vor dezmetici.
  De nu avem habar de EL și noi cum trebuie, ni se tot dau nevoi de trecut. De asta și suferim, dar mintea nu ne intră-n cap, încăpăținați și fără Dumnezeu. Ne nărăvim în neputințe și cîte alte nelegiuiri dăunătoare vieții date. De am avea habar de EL și noi cum e firesc, fără alte năzbîtii și fărădelegi. Conlucrînd cum trebuie cu EL pe față, o dată pentru totdeauna știind ce trebuie și îndreptați.
  Construindu-ne cu adevărat viața, aflîndu-i sensul și adio suferințe și nevoi, ci numai preocuparea de bine.