Gura păcătoșilor adevăr grăiesc uneori, că pe toți acești rătăciți fără de EL. Și nedrepți și cîte și mai cîte nelegiuiri, îi consider nedemni de oamenii ce sîntem dați pe Pămînt. Niște păgîni, vai de steaua lor, auzi: cred Domane! Ajută necredinței mele. Chiar că-i necredință în ceea ce cred ei și nu-s de ajutat și de o iei alfel necredința e credința cea adevărată în EL.
Și-s de ajutat, să-și afle menirea corectă omenirea rătăcită în vremuri nefavorabile. Că-s pe calea aflări bune și utile nouă la toți, cînd va dori Cel de SUS să-L urmăm. E de făcut pregătirile din vreme, nu chiar atunci pe nepusă masă, hodoronc-tronc. C-o dezmeticire nărăvașă, ci-n liniștea păcii așa de mult dorite și interioare și-n afară.
Cumințindu-ne sub faldurile SALE și a Lumii LUI în aflare corespunzătoare de tot.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu