Mereu ni se tot cere desăvîrșirea în sine și-ntre ceilalți, lucru greu și imposibil. Deci ni se cere imposibilul și măcar să ne dumirim cum e asta și altădată. Să ne poziționăm corect în raport cu viața și ale ei încercări, ferindu-ne. De rele, utîțenii, nelegiuiri, nedreptăți și restul neghiobiilor toate omenești. Dar posibil de învățat minte a nu le mai săvîrși, decît cu foarte mare greutate și codire.
Pentru a fi corecți cît mai pe apropape și de restul fără reproșuri și morala educativă. Ci ajutorul necondiționat cît mai mult de se poate, făurindu-ne binele ca permanență. La dispoziția greșiților oricui, că-i o teribilă încercare și grele cazne preconizează viața. A le tot absolvi cît trăim, dar și de EL să fim convinși cum trebui, cum se dorește.
Neîngînfați și reci, ci mereu calzi și primitori cu bun-simț și bunătatea ce să nu se epuizeze vreodată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu