Ne e frică doar de EL și nu așa degeaba, ci cu respectul cuvenit credinței în EL. EL și asta ne pretinde în ultimă instanță, frică izbăvitoare, de se poate zice așa. Să nu ratăm apropierea de EL, așa că nu știm de noi cum trebuie și de EL cu adevărat corect. De-L urmezi și te știi cum trebuie în fața SA, frica-ți dispare, mereu făcîndu-ți bilanțul cum stai în relațiile cu EL.
E o oarecare bucurie, mulțumire de sine, că în sfîrșit ești și tu aflător de Dumnezeu. Cît se poate azi și aici în așa nelegiuiri fără noimă și nedreptatea la putere în lume. Cu acordul SĂU cît se poate afla, cît meriți, e totuși o realizare demnă de toți pămîntenii. Cînd va fi să fie, că încă nu-i vremea și posibilitățile-s strîmbe între noi oamenii.
Și mai ales cu EL, nu reușim a înfiripa o conlucrare cu adevărat mulțumitoare tuturora.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu