Relativitatea noastră deocamdată, de cînd sîntem e răs-cunoscută. Că-i posibil de ne vedem de calea împreună cu EL, atunci altă făină se va măcina și la moara noastră. Împreună cu CER-ul, ne vom bucura de alte trăinicii, azi nici visate pe Pămînt. Trecători, relativi, oscilînd între bine și rău, ceea ce EL transcende că-I Divinitatea Însăși.
Noi cu buzele umflate că nu știm cum E asta, care-i Acolo doar în Lumea SA. Și pe noi nu ne cuprinde decît în foarte mică măsură, spiritualitatea ce n-o pricepem. Defel, deci altă dandana pe capul nostru așa de limitați și îmbîcsiți în neputințe. Răutăți și urîțenii ce ne tot îndepărtează de EL, în loc să-L dorim cît mai aproape. Să-I fim și să nu-I mai greșim, lucru greu, neînvățați a pricepe rostul nostru în viață.
EL fiind, după noi, dincolo de bine și rău și de toate ale relativității noastre așa date.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu