Să nu ne înstrăinăm și mai abitir de EL prin căutarea inconștientului. Forțele străine de noi și EL, din noaptea vieții și a naturii dătătoare de tot felul. Dar noi cu atentă drămuire să viețuim în limitele dorințelor omenești bune. Și cu EL conlucrînd de-L aflăm, căutîndu-L cum e nevoie, nu anapoda, de mîntuială ca încă acuma. Înstrăinați de ceea ce ni-i nevoie și nu pricepem cu adevărat.
Îmboldiți de mlaștina existenței necurate înspre cruzimi ce-s prin lume mereu la ordinea zilei. Chiar și culți dar detestabili de imorali și înnebuniți de ură și răutate. Povara culturii, cunoașterii ne strunită de bine și bun-simț e erudită prostie, mîndră neputință. Că virtutea nu-i conlucrarea cu naturalul din fiecare, rămășițe needucate ferm și clar la o adică tot nemernici.
Ci e strașnică nevoie de voință, înfrînare și muncă susținută, răbdînd beficiile tuturora.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu