Sîntem uneori în afara celor normale, firești, ce-s la tot pasul comportări. Ne covîrșesc trăiri, simțiri lăuntrice, ce dau pe afară și ne supunem. Devenind ceea ce alți nu cutează, nu pot, nu-i interesează, devotați unei cauze, unu-i crez. Ce nu-ți pasă de te identifică corect între ceilalți, tu așa simți și răspunzi. În proprii ochi, în fața ființei tale construită cum poate alții nu știu, nu simt atunci.
Și fără să-ți prea pese te afli în puterea simțirii demne, înălțătoare ce te satisface. Și răspunzi cerinței impuse ție din alte sfere, ori pur și simplu așa afirmi. O necesitate de moment sfîntă ție și altora poate altădată, neștiuți, ne identificați. Simțim o bucurie, o mulțumire, o fericire mai mult lăuntrică exteriorizată cumva.
Contorizată și de te ții tot așa și contează de bine, folos ve-i avea de-i nevoie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu