4017...Cum ni-o fost dată.

  Friți-vă oameni tineri de a nu asculta de părinți în cele bune, umane, firești. Morale și de EL cu respectul și cuviința necesară CER-ului, că vă costă altfel. În timp veți da socoteală, mirîndu-vă de ce vi se petrec în necazuri și supărări. Și chiar moarte prematură, aici și părinților li se dă peste nas, cel puțin, că nu au știut. Ce trebuie, că-n caz că nu mai pot fi ascultați să-I ceară LUI ajutorul.
  Și-l vor primi, aflîndu-se scăpați o vreme de îndatoririle de părinte, ținînd legătura cu EL. Vor afla ce trebuie mai departe mereu în conlucrarea firească nouă cu EL mereu. În astă lume nu de izbeliște, ci-n convenită viață pe viață și mai puțin pe moarte. De-L ascultăm și ne dăm la calea dată dintotdeauna, dar amarnică vreme ne știută acătării și nici acuma încă.
  Încă o țîră de vreme, cît va socoti doar EL de întoarcere la cele necesare vieții, cum ni-o fost dată.

3729...O fericire mai mult lăuntrică exteriorizată cumva

  Sîntem uneori în afara celor normale, firești, ce-s la tot pasul comportări. Ne covîrșesc trăiri, simțiri lăuntrice, ce dau pe afară și ne supunem. Devenind ceea ce alți nu cutează, nu pot, nu-i interesează, devotați unei cauze, unu-i crez. Ce nu-ți pasă de te identifică corect între ceilalți, tu așa simți și răspunzi. În proprii ochi, în fața ființei tale construită cum poate alții nu știu, nu simt atunci.
  Și fără să-ți prea pese te afli în puterea simțirii demne, înălțătoare ce te satisface. Și răspunzi cerinței impuse ție din alte sfere, ori pur și simplu așa afirmi. O necesitate de moment sfîntă ție și altora poate altădată, neștiuți, ne identificați. Simțim o bucurie, o mulțumire, o fericire mai mult lăuntrică exteriorizată cumva.
  Contorizată și de te ții tot așa și contează de bine, folos ve-i avea de-i nevoie.

3415...Și a nostră, cît eram de împreună în aflarea corectă, demnă

  A voi lucrurile dar nu și urmările lor firești, de drept, deci inconștiență. Mai bine zis prostia cît noi de mare și mereu petrecîndu-ne așa viața în compania ei. Nelipsindu-ne de mici cu așa părinți iresponsabili de ei și mai ales de noi urmașii neroziilor. Conduse, care ne conduc spre ratarea vieții, împreună nemulțumiți mereu și dintotdeauna.
  Omul înstrăinat, pervers într-ale dreptății și fără bun-simț, cu toate că-i știut dar ignorat. Ne luîndu-L în seamă mai deloc, neștiindu-L corect, cu știrea SA, o vreme preconizată. În CER ca să ne învățăm minte și n-o reușit deoarece și azi tot fără EL defilăm. În neștire și mai și de obraznici în fața SA, închinători la necurățeniile toate.
  Ce-s date în vederea depărtării de calea LUI și a nostră, cît eram de împreună în aflarea corectă, demnă.

2784.Avem speranțe de mai bine și o viață în pace

  Să-I lăsăm doar LUI grija viitorului, noi cu ale noastre zilnice preocupări firești. Condiția e ca să-L avem aproape, să conlucrăm cu EL, că de-I sîntem departe. Nu-i nici o treabă, nu-L știm, nu ne interesează și-o ducem cum o ducem. Ca  majoritatea omenirii, cu bune și rele, de sîntem mai acătării între oameni măcar. Avem speranțe de mai bine și o viață mai în pace și mai îndelungată.
  Să știți cum am mai zis, mai bine o duceți dacă sînteți complet necredincioși, atei. Ori liber-cugetător și moralizat și cu binele mereu între oameni, omenos. Decît dacă aveți credințele Pămîntului, oricare, care nu-L respectă cum E în relitatea SA. Nu cîți mincinoși cu necurații lor din NT(noul testament), ce nu-L onorează, ci din contra îL dosesc.
  Pierzînd partida vieții de pe Pămîntul SĂU, dat nouă ca o casă în folosință. Și îngrijire întocmai cum e cu bun-simț și respectarea legilor mediului înconjurător. Ce nu-s știute și respectate de oamenii nedrepți și fără EL.

2366.Nepotrivită în cel mai de înțeles caz, copii mari

  Copilăria să fie oprită în granițele ei firești, să nu se extindă de exemplu naivitate. Puerilitatea la oamenii maturi că-i supărătoare, nepotrivită. În cel mai de înțeles caz și acesta limitat, cînd unii nu au avut copilărie și nu-și pot reveni. Uneori însă numai uneori, că-s totuși unii deștepți și ajunși cum e normal, oameni. Și îndreptarea carențelor în ceea ce privește morala și aflarea LUI corectă.
  De au reușit unii să se desăvîrșescă, aflîndu-L cum trebuie și să fie oameni adevărați. Pot cu atenția de rigoare să treacă de vor și pot și la îndrumarea și a altora. În aflarea LUI bună și adevărată, concomitent cu moralizarea bună între oameni.
  Nedreptatea ce I se face LUI și nouă, se întoarce împotriva celor ce vor afirmarea. În diferite domenii, nepricepînd lumea, viața, dar totuși continuă demersul strîmb. Și sfîrșesc prematur dezamăgiți că nu au priceput rostul lor în lume. Oameni de altfel culți, rafinați, ajunși pe culmi de cunoaștere, dar corigenți. În dreptul LUI și al omeniei uneori și plătesc pentru orice carență în fața SA.

2002.Nu figurant cu oarecare prestanță, ci învingător

   Numai ratații își caută scuze în împrejurări normale, firești. Că sînt multe și nefirești, ce le luăm ca atare și facem ce putem, să nu fim înlăturați din viață. Principalul e să nu participi numai cu implicare, luptă, muncă, cum s-o chema, ci să reușești. Că ți se termină calea, crezi, se poate, ne fiind informat și să continue mai altfel. Deci nu-i totul să fii figurant cu o oarecare prestanță, ci să te faci remarcat, învingător.
   Și nedreptatea la fel vrea, dar e inferioară și lovită de EL că nu-L știe și nu-I transmite voința SA la mase. Ci se scoate pe ea hîda și minciuna în față, zăpăcindu-ne, de avem ce plăti în fața SA. Pe post de gură-cască, cît vom mai putea nedrepți să-I fim în față LUI și a noastră.
   Chiar și-n NT  Luca4,6 se recunoaște că sîntem sub blestem, ceea ce-i ne adevărat. Că nu sînt o constantă a omenirii catastrofele, ci pot fi evitate de-I facem pe plac. Și să-I urmăm sfaturile și de nu le înțelegem să ne apropiem de EL, să le pricepem. Și să ajungem la un compromis viabil și corect LUI și nouă.