4017...Cum ni-o fost dată.

  Friți-vă oameni tineri de a nu asculta de părinți în cele bune, umane, firești. Morale și de EL cu respectul și cuviința necesară CER-ului, că vă costă altfel. În timp veți da socoteală, mirîndu-vă de ce vi se petrec în necazuri și supărări. Și chiar moarte prematură, aici și părinților li se dă peste nas, cel puțin, că nu au știut. Ce trebuie, că-n caz că nu mai pot fi ascultați să-I ceară LUI ajutorul.
  Și-l vor primi, aflîndu-se scăpați o vreme de îndatoririle de părinte, ținînd legătura cu EL. Vor afla ce trebuie mai departe mereu în conlucrarea firească nouă cu EL mereu. În astă lume nu de izbeliște, ci-n convenită viață pe viață și mai puțin pe moarte. De-L ascultăm și ne dăm la calea dată dintotdeauna, dar amarnică vreme ne știută acătării și nici acuma încă.
  Încă o țîră de vreme, cît va socoti doar EL de întoarcere la cele necesare vieții, cum ni-o fost dată.

4013...Incapacitatea de a fi oameni la locul nostru.

  Despre tineri și relații lor cu lumea, oamenii porniți înspre viață în aflare. Cumpănirea cu vîrstnicii, înțelepciunea așezată cîtă e, că mai e de aflat încă. După așa secetă de bine și dreptate, cît și-n dreptul SĂU de a fi repus între noi. Cumsecade, că-i cale lungă să ne ajungă, vom trăi și vom consemna. Priceperea de jos față de ce trebuie să devenim cum se știe doar SUS.
  Și noi încă nu dibuim și nici nu ne prea interesăm să nu care cumva să ne stricăm. Fărmarea asta în aflarea LUI și a nostră cum trebuie să ne vie și la socoteală. E încă dificilă în așa lumesc nelegiuit, înrăit, șmecherit și cîte și mai cîte doar. Cum ni se cuvine a fi, nu reușim, parcă  așa ni-i datul și totuși nu-i, dar tot demonstrăm.
  Fără tăgadă incapacitatea de a fi oameni la locul nostru între noi și-n fața SA.

3475.Cum ar trebui să fim, dar nu contează în așa netrebnicie

  Ne ambiționăm încă de tineri și sub imbolduri diverse, educative, părintești și societatea în întregul ei. Învățăm că trebuie să ne tot realizăm cît mai desăvîrșiți în orice domeniu de activitate. Ni-l alegem să fim cît mai perfecți, ni se tot cere și căutăm aceasta mereu și-n final dăm chix. Cam nu ne alegem cu mai nimica deosebit, decît foarte, foarte rar doar excepțiile ce mai confirmă reguli ne știute bine.
  Dapoi în cel mai cel domeniu, cel al spiritualității unde omul e complet scos în afară. Și tinde dintotdeauna spre o astfel de cunoaștere, oprită strașnic de SUS. Deci unde nu ne fierbe oala, ne-am băgat nechemații, acolo doar aleșii fiind admiși. Și ne tot dăm rotunzi în neștire printre nedrepții și-n fărădelegea lumii. Cotcodăcind ca strecheații de impresionăm gura-cască de pretutindeni.
  Tot în afara LUI și a nostră cum ar trebui să fim, dar nu contează în așa netrebnicie.

2593.Să nu-i ratăm din calea spre aflarea vieții

  Nu că nu-s pitorești inșii ce se cred buricul pămîntului, mai ales tineri. Dar se impune de către cei responsabili să le atragă atenția, nu forțînd nota. Ci cu  luare aminte, să nu-i ratăm din calea spre aflarea Secretului vieții. Aflarea LUI curată și umanul din fiecare retrezit cum trebuie acuma. Fără false apucături și iluzii ce-L denaturează pe Însăși Dumnezeu.
  Că-s ușor de deturnat vorbele mari de către cei ce-și acoperă cu ele fărădelegea lor. Golindu-le de înțelesul lor înălțător adevărat, solemn, ci murdărindu-le ca și ei. În noroiul hîd al neputinței de a fi oameni adevărați, ci doar maimuțoi în devenire, antiumană. Păcat că nedrepții îs solemn înțoliți, de nu-ți dai seama ce hram poartă pînă nu deschid gura.
  Și mai ales pînă nu le afli, cam greu însă, interesele strîmbe, ca și ființa lor. Nedreptatea lucrează diferit pe numeroase planuri, unii deplîng pedepsele ce le încasează. Că-s neisprăviți între oameni și fără EL, alții îi iau în rîs necrezîndu-i. O harababură, ce-i în lume dată, că nu sîntem cum ne dorește, ci needucați moral.