4013...Incapacitatea de a fi oameni la locul nostru.

  Despre tineri și relații lor cu lumea, oamenii porniți înspre viață în aflare. Cumpănirea cu vîrstnicii, înțelepciunea așezată cîtă e, că mai e de aflat încă. După așa secetă de bine și dreptate, cît și-n dreptul SĂU de a fi repus între noi. Cumsecade, că-i cale lungă să ne ajungă, vom trăi și vom consemna. Priceperea de jos față de ce trebuie să devenim cum se știe doar SUS.
  Și noi încă nu dibuim și nici nu ne prea interesăm să nu care cumva să ne stricăm. Fărmarea asta în aflarea LUI și a nostră cum trebuie să ne vie și la socoteală. E încă dificilă în așa lumesc nelegiuit, înrăit, șmecherit și cîte și mai cîte doar. Cum ni se cuvine a fi, nu reușim, parcă  așa ni-i datul și totuși nu-i, dar tot demonstrăm.
  Fără tăgadă incapacitatea de a fi oameni la locul nostru între noi și-n fața SA.

3793...Măcar întrezărindu-se schimbarea bună

  EL nu-I călăul nostru, ci Îndrumătorul într-o înțelegere cum trebuie, de aflare a noastră. Între noi cumsecade cu EL știindu-ne lungul nasului, e dificil așa îndepărtați. De năzuințele SALE față de noi, necunoscîndu-L corect, ci aproximîndu-L pe nedrept. Avînd drept urmări, lăsarea noatră din mîna SA la îndemîna crîncenelor necazuri.
  Nu ni-i accesul înlesnit la ceea ce ne este necesar în viață, că nu putem fi cum ni se cere de SUS. Nu îndărătnici într-o condiție mai rece ca ghiața, față de căldura ce ar trebui să-I arătăm. Conlucrînd la îmbunătățirea noastră umană pe Pămînt și-n natură. Ne mai vorbind de ceea ce trebuie să-I devenim necondiționat cît mai bine în preajmă.
   Altfel nu putem trece mai departe, blocați în actualele condiții necinstite în fața SA. Cum ne știe și nu conviețuim mai acătării măcar întrezărindu-se schimbarea bună.

3787...Căile răului, atrăgîndu-le asupra noastră

  E o curioasă la prima aflare, vedere a felului firii umane în general, așa ni-i datul. Cînd intrăm în hora neputinței, dovedind și dovedindu-ne nouă înșine, necuviința. De a fi oameni cumsecade, cerința SA către noi, ei atunci ni se întoarce. Într-o fire dată, comportarea în plin necaz, în timpul suferințelor, mai abitir ni le facem.
  Da noi mai accentuat ne înrăutățim situația și așa fără ieșire, de minte nu avem. Și nu avem, că-i în firea lucrurilor pe Pămînt omenirea să se îndrepte, dar lovindu-se. De pragul de sus cu capul pentru a se dezmetici, nu totdeauna și poate. Îndărătnicia în urîte și rele fapte, chiar de știm că nu ni-s permise de SUS. Nu ne învoim cu binele, utilul și frumosul defel, needucați, înrăiți nevolnici.
  O neagră pervertire, gătire în vederea netezirii în căile răului, atrăgîndu-le asupra noastră.

3657.Nu-i vremea și nici noi cum trebuie

  Deci nu ne merge mereu cu rugăciunea SUS, ci numai la un început de cunoaștere a obligațiilor. Ce ne revin nouă oarecum doar o vreme înspre aflarea trebuincioasă. Dumirindu-ne în timp și spațiu de ceea ce se cade în raporturile cu CER-ul. Mi se atrage atenția că nu-i așa, rugăciunea și încă temeiurile străine de EL. Îs păstrate prin lumea asta nedreaptă LUI și nouă, încă o vreme.
  Cum va fi în continuare, de cînd va dori EL, vom afla atunci și ne vom forma. Aliniindu-ne cum ni se va transmite, fără tăgadă cred, dar vom afla atunci ce și cum. Pănă atunci îs valabile nevoințele celor porniți pe calea desăvîrșirii corecte. Cum e în dreptul fiecăruia datul aflat în vreme, comportîndu-ne cum aflăm. Și ne învoim a fi cumsecade între oameni și de EL ținînd cont cum știm.
  Încă-i vreme și aflări de trebuință în curs de definitivare, nu-i vremea și nici noi cum trebuie.

3483.Căutîndu-ne noua cale cum trebuie

  Ne este însemnată viața mereu cu destule ce ne dirijează spre o aflate devreme ori tîrzie. În căutarea mult visată, ori numai ghicită înspre o îndreptare cu EL în apropiere. Cum nici nu ne imaginăm în timp, aflînd-o ca nouă și trebuincioasă, la o adică. Mulțumiți și interesați de mai bine și cum trebuie cu toate că uneori neștiutori, rămînem de căruță.
  Nedumeriți la cîte ni se petrec în timp și spațiu, aflări mereu noi și cele vechi în interpretări înnoitoare. Planificate cu de-amănuntul dinainte de a fi și-o urmăm calea acuma conștienți. Că pînă a ne simți luați în seamă de SUS, atenționați oarecum pentru a ne dezmetici. Mai bine zis să începem a ne schimba cum trebuie și o viață întreagă aproape, la unii mai timpuriu.
  Nu am contat SUS decît așa oarecum, dar de curînd credem că ne vom transforma cum e nevoie. Căutîndu-ne noua cale cum trebuie, supravegheați și tot o negociere din mers.

1761.Sîntem creația SA de vrem să recunoaștem ori ba

   Aventura vieții, de considerăm că-i aventură viața și nu o implicare în aflarea a ce trebuie. Că nu-i simplu fiecare, oriunde ar fi, îi dator să-și urmeze ce-i programat de SUS. În timp află și se și obișnuiește, cu-n fel de a fi care poate unora li se pare firesc. Altora nu, mirîndu-se că li s-o părut o altă alegere în viață posibilă și fac altceva. Nu ne alegem noi de capul nostru trăirea, dar ni se pare că da, influiențele-s prea subtile.

   Doar sîntem creația SA, de vrem să recunoaștem ori ba. Că n-o fost facerea ca-n Biblie ci-n timp de sute mii de ani. Pornind de la ființe omenești lăsate să se adapteze în mediul ostil al vremii aceleea. De cca. un milon de ani în urmă, cu toate greutățile timpului, am evoluat. De la comportări făcînd față ostilității animalelor și mediului, pînă cînd puteam comunica, mai acătării.
   Cu o existență pe măsură, în continuu cunoaștere. De s-o încumetat o vreme și EL să comunice cîte ceva și ulterior și mai bine. Dar n-o ținut mult că omu-i imprevizibil mai mult de cît trebuia, cred. Și am ajuns pînă acum cca. două mii de cînd se cam cunosc evoluțiile noastre pe Pămînt. Și cu EL cam cît se cam știu.
   Nedreptatea s-o instalat și mai abitir în lume, ascunzîndu-L din fața mulțimilor. Concomitent părăsirile au fost și mai accentuate și pedepsele pe măsură pînă azi.