3657.Nu-i vremea și nici noi cum trebuie

  Deci nu ne merge mereu cu rugăciunea SUS, ci numai la un început de cunoaștere a obligațiilor. Ce ne revin nouă oarecum doar o vreme înspre aflarea trebuincioasă. Dumirindu-ne în timp și spațiu de ceea ce se cade în raporturile cu CER-ul. Mi se atrage atenția că nu-i așa, rugăciunea și încă temeiurile străine de EL. Îs păstrate prin lumea asta nedreaptă LUI și nouă, încă o vreme.
  Cum va fi în continuare, de cînd va dori EL, vom afla atunci și ne vom forma. Aliniindu-ne cum ni se va transmite, fără tăgadă cred, dar vom afla atunci ce și cum. Pănă atunci îs valabile nevoințele celor porniți pe calea desăvîrșirii corecte. Cum e în dreptul fiecăruia datul aflat în vreme, comportîndu-ne cum aflăm. Și ne învoim a fi cumsecade între oameni și de EL ținînd cont cum știm.
  Încă-i vreme și aflări de trebuință în curs de definitivare, nu-i vremea și nici noi cum trebuie.

2936. Cadența-i alta într-o viață încă ne supusă știut

  Periodic în viață se repetă anumite trăiri, sentimente cîndva simțite aievea. Revin și iar revin căutîndu-și drum înspre o răscolire ce-o aflăm în timp. Cu vechiul și noul în lupta din noi, leneși uneori și din contra puși pe fapte mari.  Dar cadența-i alta într-o viață încă ne supusă celor de știut. Și obișnuința învinge ramolite trăiri, nemulțumirea-i lege și continuăm înfrînți, nemulțumiți.
  Mereu cînd sîntem oarecum ocoliți de asprimea vieții, dorim rămîneri tihnite. Și nu-i posibil, ci continuarea unor evidențe de aflat în termeni duri chiar. Ca și noi totu-i trecător, înoirile-s cu timpul ce nu stă, pentru noi și noi urmîndu-ne. Trăirile datorate aflărilor ce ne vor copleși de nu sîntem demni de omenia ce-o purtăm. Indiferent că vrem ori nu, luptăm pentru îndreptarea firii strîmbe, involuntar.
  Lumescul ne răscolește din ce în ce mai strident, amestecate trăiri, căutări continuu. Îndreptățite de ne regăsi cadența, necunoscută multora în dificile viețuiri.