4012...Neîmpliniți în viață, de viață.

  Viața ne poartă prin cîte trăiri și exemple ale neputinței arătate sus și tare. Fără noimă însă, dispariția unor inși cu religiile lor strașnic păstrate. Greșindu-ne nouă și LUI mai ales, în plată strașnică de astă dată cu adevărat, că nimica nu se iartă. Și nu-i la întîmplare, încă o vreme. Doar ne-om dezmetici să ne fie viața viață și priceperea aleasă, nu așa la derută.
  Vedem și auzim în cadrul acestor culte inculte că îs invocați închipuirile NT și nu numai, să mijlocească. În CER pe lîngă EL în cîte demersuri demne de fiecare în dreptul fiecăruia. Că EL ne așteaptă să I ne adresăm în deplină, cît putem deocamdată, în cunoștință de EL și noi cumsecade. Îndreptați între oameni, natură și oriunde ne aflăm, urmîndu-L de capul nostru.
  Cum ne vine la fiecare ne ascunzîndu-ne nemernic după poala oricăror necuviințe fără EL. Că tot în plată nedreptă vom fi rămînîndu-ne nouă și LUI datori neîmpliniți în viață, de viață.

3729...O fericire mai mult lăuntrică exteriorizată cumva

  Sîntem uneori în afara celor normale, firești, ce-s la tot pasul comportări. Ne covîrșesc trăiri, simțiri lăuntrice, ce dau pe afară și ne supunem. Devenind ceea ce alți nu cutează, nu pot, nu-i interesează, devotați unei cauze, unu-i crez. Ce nu-ți pasă de te identifică corect între ceilalți, tu așa simți și răspunzi. În proprii ochi, în fața ființei tale construită cum poate alții nu știu, nu simt atunci.
  Și fără să-ți prea pese te afli în puterea simțirii demne, înălțătoare ce te satisface. Și răspunzi cerinței impuse ție din alte sfere, ori pur și simplu așa afirmi. O necesitate de moment sfîntă ție și altora poate altădată, neștiuți, ne identificați. Simțim o bucurie, o mulțumire, o fericire mai mult lăuntrică exteriorizată cumva.
  Contorizată și de te ții tot așa și contează de bine, folos ve-i avea de-i nevoie.

3502..Lăsîndu-ne s-o ținem cam tot pe loc

  Că nu chiar de tot am fost și nu sîntem părăsiți, chiar de izbeliște, tot ne urmărește. Continuu să vadă cum ne comportăm cum reacționăm la diversele trăiri. Ocazii de învățătură de minte, doar om afla calea spre EL, chiar de ni-i oprită. Ferindu-se, lăsîndu-ne de capul nostru îmbîsciți cu cîte necurățenii și nelegiuiri.
  Ce nu-L cuprind și nici pe noi nu ne caracterizează conform datului dintîi. Doar om fi capabili de altele mai bune și utile-n lume, dar încă nu-i chip de capul nostru. Fără EL demonstrîndu-ne că nu sîntem în stare decît de nimicuri și mărunțișuri. E drept nici EL nu ne ajută, ci ne cam încurcă cu dibăcie, lăsîndu-ne s-o ținem cam tot pe loc.
  Preconizata cunoaștere dătătoare de progres estimat SUS și încă necunoscut jos.

3472.De nu-i preocupat EL măcar acolo neștiut de noi

   Sfinți nu se pot numi oamenii, decît cine știe în rare și deosebite trăiri, chiar nemaipomenite. Și totuși cred că-s și acelea sub imboldul CER-ului cumva din vremi poate ne știute de noi ăștialalți. Se vede că sîntem tare greu de dat la calea corectă și-n timp ne zburătăcim, sătui de bine. De o conlucrare ne satisfăcătoare pe deplin, tot mereu în căutări incorecte din varii motive.
  Educația, preocuparea mereu de împliniri și perfecțiuni și imposibilitatea pentru noi așa cum sîntem. Dați a fi imperfecți, Perfect E doar EL, Creatorul, noi așa dați și sîntem a-L privi de jos și mirați. În deveniri cît mai acătării, în timp și spațiu dumiriți să ne aflăm menirea oarecum la vreme. O vreme ce se va afla cîndva cum trebuie și la momentul dat încă din vechime, din facere.
  Că mai cred unii și alții în netrebnicii cu potențial de apropiere de SUS, aiureli ieftine și iluzii cel puțin hazlii. Că-n fața LUI nu facem nici cît o ceapă degerată de nu-i preocupat EL măcar acolo, neștiut de noi.

3314.Doar cei chemați în liniștea lor impusă de SUS și atît, restul cu mila și ce-o mai fi fost

   Așa de limitați sîntem nu vedem mai mult de lungul nasului, uneori greșim. Dîndu-ne cu părerea, că-s desăvîrșiri în trăiri deosebite artele, cultura, filosofia. Îs pentru omenire cum sînt și utile acolo unde li-i locul, dar nu-s de generalizat. Că-s vîrfuri de ne atins, o fi pentru omul de rînd, dar pentru toți credința-i dominantă. Conduce și se știe, doar că nu știți să deosebiți binele de rău, și-i rău.
  Greșindu-I, nu ne lasă, ci ne părăsește de-I sătul de nedreptățile ce încrezuți le înfăptuim. Ne păsîndu-ne  de EL și plătim de ne sar capacele, în necazuri cu duiumul. Încrezători în minciuni și închipuiri păgîne toate, de izbeliște urmîndu-le-I sîntem. Dezorientați, dezinformați, mințită dreptatea, ce mai vreți sîntem la cheremul nedreptății lumii și așa ne trebuie și plătim.
  Dezmeticirea-i în lume dintotdeauna, dar cine o văzut-o cu ochi buni? Mă rog, doar cei chemați în liniștea lor impusă de SUS și atîta, restul cu mila și ce-o mai fi fost.

2936. Cadența-i alta într-o viață încă ne supusă știut

  Periodic în viață se repetă anumite trăiri, sentimente cîndva simțite aievea. Revin și iar revin căutîndu-și drum înspre o răscolire ce-o aflăm în timp. Cu vechiul și noul în lupta din noi, leneși uneori și din contra puși pe fapte mari.  Dar cadența-i alta într-o viață încă ne supusă celor de știut. Și obișnuința învinge ramolite trăiri, nemulțumirea-i lege și continuăm înfrînți, nemulțumiți.
  Mereu cînd sîntem oarecum ocoliți de asprimea vieții, dorim rămîneri tihnite. Și nu-i posibil, ci continuarea unor evidențe de aflat în termeni duri chiar. Ca și noi totu-i trecător, înoirile-s cu timpul ce nu stă, pentru noi și noi urmîndu-ne. Trăirile datorate aflărilor ce ne vor copleși de nu sîntem demni de omenia ce-o purtăm. Indiferent că vrem ori nu, luptăm pentru îndreptarea firii strîmbe, involuntar.
  Lumescul ne răscolește din ce în ce mai strident, amestecate trăiri, căutări continuu. Îndreptățite de ne regăsi cadența, necunoscută multora în dificile viețuiri.

2363.La o adică, zgîndărindu-l ni le răstoarnă-n față

  Inconștientul face parte din noi, ne ține uneori în viață, activi. Dar de cel mai multe ori înmagazinează trăiri de tot felul, și bune și rele. Și la o adică, zgîndărindu-l ni le răstoarnă în față, de nu ne plac. Și trebuie îndreptate, în diferite feluri, după cum le e trebuința. Și nu sîntem lăsați în pace de nu ne împăcăm cum trebuie. Și mai sînt și alte împunsături și opoziții ce ni le provoacă inconștientul.
  Încercări din partea propriei ființe, teme de răzbit o vreme, ulterior încetează. Urmeză altele și altele după cum trebuie, noi nu știm dinainte, dar le trăim.
  Fără inconștient nu se poate, așa sîntem dați în lume, pe Pămînt.
  Ne găsim uneori în situația în care putem fi apărători în general al oprimaților de tot felul. Și chiar ne implicăm, cu costuri ce ni le permitem, nepăsători la cei ce trebuie să plătescă. Pentru netrebnicia lor hîdă, dar care-și permit puterea în societate, nedrepți și fără EL. Acestea îs niște chestii ce se petrec cu acordul SĂU, aproape, s-ar zice că-i un amestec în treburile SALE.

2289.Diversitatea opiniilor și pozițiilor ne diferențiază

  Fiecare avem păreri proprii, unii pro alții contra, poate despre aceleași lucruri și fapte. Nu sîntem croiți la fel, nu ne plac, ori apreciem aceleași trăiri și fapte. Diversitatea opiniilor și pozițiilor ne diferențiază într-o sumedenie de comportări. Nu-i posibil să-i împaci pe toți și de încerci e o dovadă de superficialitate. În fiecare-i și bine și rău, doar ceea ce-i dominant ne caracterizează și contează.
  Să ne dovedim aptitudinile în societate și familie, dar să ținem cont că-i corect să fim apreciați. Nu prin mojicii și negativități în general, ci de bine și util contează să dăm dovadă între oameni. Se poate învățați și culți să fim dar imoralitatea ne dărîmă iremediabil în lume.
  Că ni-i dată spaima de moarte și că sîntem ca blestemați tot mai continuu vești de necazuri în lume mereu. Și azi cu așa explozie informațională instantaneu ești aici și în capătul celălalt al Pămîntului. Aflînd grozăvii care nu te edifică ca om ci are darul de ați creea nesiguranța vieții, fragilitatea existenței mereu.

1764.Fii mai bun decît restul, bun și folositor și altora

   Sînt  trăiri în viață cînd te simți nedreptățit, părăsit, azvîrlit în lume degeaba. Nefolositor și fără perspectivă, atunci, caută-L, te va ajuta. Și-n timp mai caută-L și nu fii prea departe de EL. Fii cu ceva mai bun decît restul, cu preocupări mai bune și folositoare și altora.
   Nu preface suferința-n ură mocnită și să năzuiești răzbunarea, că nu-i bine văzută SUS. Decît cu acordul SĂU explicit, doar LUI se consideră că îI E dat acest traseu. Cînd își făurește cu migală Olarul vasele pentru distrugerea finală. Să fie de învățătură de minte pe Pămînt, dar încă nu-i atîta minte să pricepem multe.
   Nedreptatea ne-o întunecat zările cunoașterii adevărate, înlocuind minciuna, Baza vieții. Și părăsiți plătim toți cînd ne vine rîndul, ce doar SUS se știe cînd îi vine fiecăruia.
   Și cu toate acestea să nu ne prăbușim în desnădejde, speranța moare ultima. Înaintea noastră, deci să căutăm să fim mereu avizi de îndreptarea cerută SUS. Și de aflarea SA, că-I mod de împlinire în viață, cum nu-i încă acuma ci doar bîjbîită. Într-o viață neînțeleasă, pe baze greșite, lumești, anapoda, datorită lipsei LUI din lume.
   Mîine 8.08.2012 se împlinesc 77 de ani cînd EL o fost văzut ultima oară de Petrache Lupu. Mai de aproape și cu îndrumări pe măsura nevoilor noastre dar atunci ca și acum, ne urmate. Și între timp la fel de nepăsători de EL și dorințele SALA către noi.

1762.Omul e năstrușnic, visător și ar fi normal să-L știm

   Ni se sugerează că jucăm doar niște roluri în care sîntem distribuiți. Și-n timp toți ne vom recunoaște în alte trăiri în alte dimensiuni, uitînd de ce-o fost. Nu cred, doar EL știe adevărul ce-i în lume de cînd sîntem pe Pămînt. Omul e foarte năstrușnic și visător, dar ar fi normal să-L știm corect și să ne îndreptăm cum se cere. Și în timp vom afla ce trebuie și ce urmează.
   Poate nu toți deodată vom reuși să urmăm cererea Divină, ci în timp oarecare. Și cei ce-s în stare și au reușit, să-și desăvîrșească menirea preluînd noi învățăcei. Pînă vom reuși a fi cîți se condideră SUS, a fi cum trebuie, cu mijloacele actuale de comunicare.
   Și nu-i normal cînd îți simți sfîrșitul, să te începi a îndrepta cum se cere. Cu toate că nu-i prea tîrziu, că-i încă posibilitatea de te încumeți a fi cum trebuie. S-o mai duci mult și bine, realizîndu-te cum nici nu ai visat. Urmînd o viață nouă și alții, aflînd de ea, posibil să-și revie cum e și firesc, dar încă necunoscut lumii.
   Se consideră de nedrepții lumii că normal e să-ți urmezi existența după legile lumești. Și că asta-i sigur viața dată în acești parametri de dus. Nu se face nici un moment referire la EL și cerințele SALE, date nouă. Și că doar după ele ne ducem o viață de vrem ori nu, în linii mari.

1608.Ne va bătuci pînă vom fi cum trebuie

   Nu vedem decît în trecut neînțelese trăiri, nemulțumitoare și chiar pedepse și nu știm de ce? Și ne angajăm că nu vom repeta greșelile ce ne-au croit amarnic. Și nu pricepem nimica din vremurile apuse. EL e cheia și lacata vieții noastre, cum vrea EL trebuie să fim. De nu atîta ne va bătuci pînă vom fi cum trebuie oameni nepricepuți!
  Norocul nostru, ba nu, ocazia noastră e că sîntem în baremul SĂU, din schimbarea cerută. Ori mai bine, se pare în prelungirile așteptărilor SALE, ne mai rabdă un timp. Cît? Numai EL știe. Și ce va urma tot de EL depinde și de vom merita vom și afla.
  Nu-i prea mare brînză cu cunoașterea fără EL, că încercăm, o fi, dar rezultate ioc. În primul rînd și EL ne ajută doar să dorim, E să-L aflăm pe EL, Baza vieții. Și doar după aceea să ne învingem necunoașterea ce-i în lume și să pornim. Că nu știm ce ne așteaptă, așa de îndepărtați sîntem de EL și cele necesare vieții. Toate-s legate de cunoașterea SA și a ce ține nemijlocit de EA.
   Repet : ca prim pași ne cere să ne îndreptăm între noi oamenii în comportări numai cu bun-simț și doar binele înfăptuit. Și de reușim, se poate să-L abordăm sincer și așteptînd din partea SA cum e să fim.
   Îndreptarea cerută începe prin cunoașterea ta curioasă și totală, intimitatea îți va da durei de cap și puneri la  punct. Dar îs necesare și cunoscîndu-te te vei putea pune la punct singur și ireversibil. Că-i foarte dificil, o fi, dar altă cale nu-i. Și mai e ceva, rațiunea, gîndirea fără credință în EL nu se poate.
   Rezumînd fără de EL nu putem mișca un pai, viața ni-i imposibilă. Știu nu se cunoaște încă așa ceva, încă destul de inconștienți cu duiumul. Cît va mai dura incertitudinea aceasta? Cît ne va mai da EL voie. Să începem să prindem la cap, că încă-i greu, nu știm mai nimica, în umbra nedreptății.