4204..Răzgîiați.

  Vă ziceam pe o postare mai în urmă că ce așteptați de EL ni-I deschis nouă cum nu ni-o mai fost de cînd lumea. Nu mai apelați la nt., Mahomed, Buda, și cîte vietăți și intermediari ce-i credeți sfinți și para sfinți. Și-s năzuițe deșarte că EL în relațiile cu noi deocamdată nu dorește interpuși, ci direct cu fiecare. A că nu vă pasă, ba vă pasă, desigur de nu voi însăși dar cineva apropiat și măcar simpatizat.
  Tot are nevoie de sprijinul vostru de voi însăși nu-I simțiți atenționarea măcar de nu chiar scuturătura de dezmeticire la realitatea. SA că noi fiecare îi dăm socoteală de vrem ori nu, spiritul și gîndirea, adică sufletul e legat indestructibil. Și invizibil, nedetectabil de Lumea LUI, fiind pe terenul SĂU, o vreme Antrenorul nostru, acuma Arbitru ce ne poate indica eliminarea de pe teren.
   De nu-L satisfacem măcar acolo, că-i greu de răzbit prin așa noian de încercări cu toptanul, și noi răzgîiați în patru zări de năpastă.

3472.De nu-i preocupat EL măcar acolo neștiut de noi

   Sfinți nu se pot numi oamenii, decît cine știe în rare și deosebite trăiri, chiar nemaipomenite. Și totuși cred că-s și acelea sub imboldul CER-ului cumva din vremi poate ne știute de noi ăștialalți. Se vede că sîntem tare greu de dat la calea corectă și-n timp ne zburătăcim, sătui de bine. De o conlucrare ne satisfăcătoare pe deplin, tot mereu în căutări incorecte din varii motive.
  Educația, preocuparea mereu de împliniri și perfecțiuni și imposibilitatea pentru noi așa cum sîntem. Dați a fi imperfecți, Perfect E doar EL, Creatorul, noi așa dați și sîntem a-L privi de jos și mirați. În deveniri cît mai acătării, în timp și spațiu dumiriți să ne aflăm menirea oarecum la vreme. O vreme ce se va afla cîndva cum trebuie și la momentul dat încă din vechime, din facere.
  Că mai cred unii și alții în netrebnicii cu potențial de apropiere de SUS, aiureli ieftine și iluzii cel puțin hazlii. Că-n fața LUI nu facem nici cît o ceapă degerată de nu-i preocupat EL măcar acolo, neștiut de noi.

2160.Trebuie să ne îndreptăm din felul nedrept

   De asemenea din panoplia comportărilor omenești să nu lipsească dărnicia. Mila față de cel în nevoi, altruismul, întrajutorarea dezinteresată, cumsecădenia. Deci puțin să fim sfinți, că nu-i ușor se știe, de cei implicați cu adevărat. Dar trebuie să ne îndreptăm din felul nedrept în care conviețuim încă acuma.
   Și omenia s-o încercăm chiar de nu o știm defel, poate credem că nu ne vine, aiureli. Toate sînt ca omul să fie cum trebuie doar singur să-și dea seama bine și responsabil cu adevărat, încercat.
   Tot din încercări fac parte și întîlnirile cu acei loviți de viață, năpăstuiții, de orice fel. Bolnavii, suferinzi în desnădejdii crunte, accidentații grav și cîte necazuri sînt. În vigoare pe Pămînt, doar să luăm aminte și să fim cum vrea doar EL. Și să ne îndreptăm cum putem mai bine, conlucrînd la această înfăptuire, omul, care nu-i simplă.