4204..Răzgîiați.

  Vă ziceam pe o postare mai în urmă că ce așteptați de EL ni-I deschis nouă cum nu ni-o mai fost de cînd lumea. Nu mai apelați la nt., Mahomed, Buda, și cîte vietăți și intermediari ce-i credeți sfinți și para sfinți. Și-s năzuițe deșarte că EL în relațiile cu noi deocamdată nu dorește interpuși, ci direct cu fiecare. A că nu vă pasă, ba vă pasă, desigur de nu voi însăși dar cineva apropiat și măcar simpatizat.
  Tot are nevoie de sprijinul vostru de voi însăși nu-I simțiți atenționarea măcar de nu chiar scuturătura de dezmeticire la realitatea. SA că noi fiecare îi dăm socoteală de vrem ori nu, spiritul și gîndirea, adică sufletul e legat indestructibil. Și invizibil, nedetectabil de Lumea LUI, fiind pe terenul SĂU, o vreme Antrenorul nostru, acuma Arbitru ce ne poate indica eliminarea de pe teren.
   De nu-L satisfacem măcar acolo, că-i greu de răzbit prin așa noian de încercări cu toptanul, și noi răzgîiați în patru zări de năpastă.

3399.Dar ne demonstrînd asta încă și clar cu adevărat

  Nu ni se pare uneori, așa-i menirea în viață, sîntem așteptați și ni se dă girul. Aflării căi ce alții n-o dibuiesc, chiar de ar fi poate cum trebuie, tu ești acela care vei  deveni ce trebuie. Cum trebuie în timp edificînd chemarea, așteptarea dată pe mîna ta în formare. Cum poate nici nu ai gîndit-o, dar o urmezi calea ce te ridică te știe cum trebuie.
  O anumită reciprocă rodire și ridicare în timp și spațiu a aflărilor tămăduitoare. Că nu-i neapărat să avem avantaje utilitare, materiale din conlucrarea cu mediul natural. Ci și participarea la ritmul vieții naturii înțelese, cu drept la tihnă și visare. Implicarea dezinteresată, afectivă, curioasă și ajutătoare de se poate pricepe cu temei bun natura.
  Că-i cale întortochiată și clar afirmată în timp și pentru noi, dar ne demonstrînd asta încă și corect cu adevărat.

3321..De vă conștientizați ce fel de oameni sînteți și potoliți cum trebuie ori iar și iar... lecția continuă...

  Că într-adevăr știți simțiți pe cei ce vă pun la punt, cum nu vă așteptați, prin pedepse. Și nu vi-s apropiați, nu-i cunoașteți ori ba, încă nedrepți cum îI sînteți și între oameni. Vă mai plîngeți că v-au călcat hoții, v-au altoit cutare și cutare și voi cuminții lumii. Neprihănirea întruchipată, în loc să vă vedeți bîrna din ochi și să vă îndreptați.
  Dați cu tupeu vina pe alții, nedrepților reveniți-vă cu toții, oameni ai pierzaniei! Cumințiți-vă cu luare aminte, îndreptați-vă și sigur nu vi se va mai clinti un fir de păr din cap. Cunoașteți-L cu adevărat, fiți cumsecade, îmbunătățiți-vă viața în familie în societate. Nu le aveți grija celor ce-s dați prin lume singularități, familii, societăți, nații, țări și cîte alte întruniri.
  Cu scopul altoirii celorlalți să-și revie în simțiri demne umane și să se îndrepte. Că viața lor, a pedepsitorilor, e ca frunza pe apă, azi sînt mîine nu, depind de voi. De vă conștientizați ce fel de oameni sînteți și potoliți cum trebuie ori iar și iar...lecția continuă...