Nu ni se pare uneori, așa-i menirea în viață, sîntem așteptați și ni se dă girul. Aflării căi ce alții n-o dibuiesc, chiar de ar fi poate cum trebuie, tu ești acela care vei deveni ce trebuie. Cum trebuie în timp edificînd chemarea, așteptarea dată pe mîna ta în formare. Cum poate nici nu ai gîndit-o, dar o urmezi calea ce te ridică te știe cum trebuie.
O anumită reciprocă rodire și ridicare în timp și spațiu a aflărilor tămăduitoare. Că nu-i neapărat să avem avantaje utilitare, materiale din conlucrarea cu mediul natural. Ci și participarea la ritmul vieții naturii înțelese, cu drept la tihnă și visare. Implicarea dezinteresată, afectivă, curioasă și ajutătoare de se poate pricepe cu temei bun natura.
Că-i cale întortochiată și clar afirmată în timp și pentru noi, dar ne demonstrînd asta încă și corect cu adevărat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu