3450...Ne schimbăm în bine și vrem să dureze omenia ce ni se-nfiripă

  Nu știu de ce și totuși inexplicabil mie, EL mai admite și acuma de la diverse religii. Inși în a I se apropia, pînă la un punct, a cunoaște o trăire lăuntrică de înălțate, curățire și exterioară. Între ceilalți dovedindu-te în timp și spațiu al om, îmbunătățit considerabil. Neputinciosul devine în vreme posibil îndreptat cît de bine se poate, limitat de neputințe ce uneori ne depășesc vrem nu vrem.
  Asta e, oameni sîntem și ne comportăm așijderea pînă reușim și ceea ce nu mai credeam posibil. Îndreptarea ce devine mai firească, oarecum demni între oameni de omenie. Nu că n-ar fi loc, că nu știm socotelile CER-ului, niciunul, cu toate că ne dăm rotunzi. Și încrezuți de cum simțim ceva ce nu am știut defel poate niciodată, ca oameni pe Pămînt.
  Prefacerile ne bucură, ne convoacă-n alte sfere ce parcă-s din alte vremi, și alte lumi. Ne schimbăm în bine și vrem să dureze omenia ce ni se înfiripă în ființa ce ne schimbăm fără să vrem, fiind în puterea de SUS.