Că doar trupul purtător de om văzut, simțit și nepriceput, trecător pe aicea, în veci amintindu-ne de noi cum am fost să fim. În viitor ne vom căzni și nu vom pricepe ce-o fost de noi atîta vreme rece. Ne va mai fi nevoie e o dezmeticire după dezmeticire și încă cîte vom trăi. Dar nu așa și aievea altfel cum azi nici nu putem visa, SF-uri și PF-uri ne așteptă-n spatele ușilor închise.
Pînă nu ne vom dovedi capabili de a purta povara ușurării de așa nerozii umane încă. Că încă e o vreme în care ne vom căi de moarte și nevoi, ne știutori de noi și EL. Ființei altfel încercării îi e dat a spera de se va înscrie cumva în itinerarul căutărilor. În desăvîrșirea noastră, fiecare cu a lui particularități definite în aflarea trebuincioasă.
E o aproximare cu totul de altă natură, cu viața de apoi, aiurita fărădelege are o trimitere. Corectă cam în viitoarele alegerii ce ne privesc ori nu, depinzînd de un complex de factori.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu