Nu credem ce ni se tot cere și nu vrem să le înfăptuim, neputincioși, iar cei ce încearcă totuși. Că simt adevărata îndatorire, le zicem nebuni, că vor să-L respecte măcar cît pot de bine. Că nu-i chiar ușor și la îndemîna tuturora, fiecare avînd drămuită sarcina cuvenită. Nu-s la nimereală, ci tare precise, simțind ce e al nostru fiecare, aflîndu-l cu timpul.
Ni se cere doar să fim nițel mai atenți și ne repeziți, căutîndu-L a cunoaște cît ni-i dat. Puțină răbdare, numai ochi și urechi o vreme, aflîndu-ne calea corectă fiecare. Nu fără muncă, preocupare, îndatorare, aflată cum trebuie în termenul simțit. Nu-i simplu, ci-n timp aflîndu-ne locul cuvenit cumsecade, demni și responsabili. Căutînd să fim cum trebuie mereu, neînduplecați să fim, consecvenți chemării simțite.
Să nu ne lăsăm învinși de greutăți și că nu are rost că totu-i pierdut și alte lamentări păguboase firii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu