3435...Neștiute și înstrăinate-n rele, azi pînă la apusul aste-i ere

  Ni se năzare întruna unde nu-I EL între noi, că trupul e totul, nu vrem să pricepem. Complexitatea omului cu minte și acea chemare și încuviințare de SUS, spiritul. Ce noi ca oameni încă ne terminați n-o dibuim și ne-am și lăsat păgubași de așa grea opreliște. Proba probelor în cadrul ființei noastre, credem bicisnice, dar nu-i, ci dăruită cu de toate dar inconștientă încă.
  Nu-i vremea, atîtea s-or petrece atunci cînd CER-ul o coborî pe Pămînt, de nu vă-nchipuiți. De n-om înnebuni de așa înoire, poate va fi treptată, dar doar EL ne va dirija să ne împărtășim din ceea ce ne încă lipsește. Împlinirea aceea ne va înaripa cum nici nu gîndim și alte năzuințe și feluri de oameni ne vom afla. Continuarea e de ne imaginat azi cînd spiritualitatea și gîndirea nu-s pricepute.
  Complexa ființă ce ne vom destăinui nouă însăși atunci, ne va umple de mirare, zei între zei cu toții. Ne vom simți, avem de toate cele încă neștiute și înstrăinate-n rele, azi pînă la apusul aste-i ere.