În viață ne învățăm unii minte că-i greu de a fi mulțumit cu ce ți se oferă. În tumultul lumii de-a valma nedreptatea și fărădelegea. Încurcîndu-ne trăirea benefică nouă și familiei, chiar și apropiaților. De ne căutăm la o adică o portiță de scăpare și convenire a unei existențe cît de cît bună. Astfel sînt ocazii ce aflate cum trebuie, nu se vor mai scăpa cu una cu două, căutînd împlinirea.
Calea de a străbate viața împreună cu ai noștri, bucurîndu-ne cu cît este și cum este. De asta-i menirea dată, așa ne învățăm minte și o tot ducem cu rostul nostru aflat. Nu știm să ne căutăm binele, utilul și frumosul în noi înșine, găsindu-L și noi îndreptîndu-ne. Cît mai acătării, cît putem dar îmbunătățindu-ne existența mereu, informîndu-ne, că informații sînt.
Bineînțeles și bune și rele, în amestecul omenirii dezorientate și dezinformată, încă rău de tot.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu