3376.Îmbunătățindu-ne viața mereu, informîndu-ne, că informații sînt

  În viață ne învățăm unii minte că-i greu de a fi mulțumit cu ce ți se oferă. În tumultul lumii de-a valma nedreptatea și fărădelegea. Încurcîndu-ne trăirea benefică nouă și familiei, chiar și apropiaților. De ne căutăm la o adică o portiță de scăpare și convenire a unei existențe cît de cît bună. Astfel sînt ocazii ce aflate cum trebuie, nu se vor mai scăpa cu una cu două, căutînd împlinirea.
  Calea de a străbate viața împreună cu ai noștri, bucurîndu-ne cu cît este și cum este. De asta-i menirea dată, așa ne învățăm minte și o tot ducem cu rostul nostru aflat. Nu știm să ne căutăm binele, utilul și frumosul în noi înșine, găsindu-L și noi îndreptîndu-ne. Cît mai acătării, cît putem dar îmbunătățindu-ne existența mereu, informîndu-ne, că informații sînt.
  Bineînțeles și bune și rele, în amestecul omenirii dezorientate și dezinformată, încă rău de tot.

2281.Doar ne vom dezmetici ce e a LUI, știindu-L

  Sîntem de-a valma în răspăr uneori luați de vremuri potrivnice unei conviețuiri pașnice. Așa ni-i dat a încerca multe și mărunte, doar ne vom dezmetici la ce e a LUI, știindu-L bine. Nu zeificați de cca 2000 de ani, morți vechi. Uscați pe cruci, schingiuiți și azi în văzul tuturor, fără viață, dar purtători de simboluri păgîne, necurați, conform VT(Vechiului Testament). Nu contează, trebuie aburită prostimea toată, profitat de pe urma neștiinței, ignoranței în fața SA.
  Și părăsiți, plătim marea majoritate și ne îmbătăm cu apă chioară, că-i soarta și nu ai cum te împotrivi. Soarta nu ni-i să fim gură-cască, creduli și neputincioși, ci cu spirit și gîndire din partea SA. Nu a morților, ciolanelor cum e la modă în nedreptele religii, falsifîcînd cu nerușinare totul ce încă merge. De dus de nas visători, de cai verzi pe pereți, mereu copilăroși needucați cum trebuie în spiritul SĂU adevărat. Cunoscînd ferm și clar cine-I Dumnezeu și cine-s impostori, născociri hîde și spurcate ce nu vă ajută.
  Că EL E groaznic de gelos, v-o și dat legi, porunci încă din vechime, ați uitat? Săracii de voi, plătiți ne ținerea de minte, costă și încă mult, de mult timp și-I tot faceți în ciudă. Și EL vouă, pe măsură necazuri cu duiumul, de nu vă mai ogoiți, ci tot suferință și desnădejde cît încape.