4335..Și să fim corecți

  Transformarea aceea în bine, util și frumos, deosebit de omenoși, săritori, devotați unor cauze ce pe la noi acasă nu le avem. Părăsim meserii cunoscute, studii superioare, de dragul cîștigului, învățăm ceea ce la noi nu demonstrăm. Capacitatea de schimbare în bine e doar acolo, aci nu-i posibil decît cu mare caznă și împotrivire mereu la urîte și rele.
  Gînduri, vorbe și fapte ne tot găsim aleanul de ducă-se pe pustii, nevolnici și fără de Dumnezeu întruna defilăm cît ni-i datul fiecăruia. Nedemni de omul făurit o țîră de SUS și de aflată cale pe aci pe jos de îndreptare firească umană ne animalizată defel. Că așa ni-i convenția de la EL citire să-I fim cumsecade nu numai între străini, ci mai ales oriunde și-n natura dată acătării nouă.
  Nu vedem că la noi e ca la nimenea într-un spațiu atît de înghesuit ne-o dat de toate cele doar să-L știm corect și să fim corecți.

3603.Pentru noi, încă de ne priceput

  Ne luptăm cu nedreptatea societății cum ne pricepem, învățînd din mers lucruri. Folositoare, ne deșteptăm în a ne împotrivi nelegiuirilor ce ne privesc direct și pe moment. Nu avem, nu ne închipuim nedreptatea la întreaga ei amploare, ci atîta cît ne privește. Că nu sîntem buricul pămîntului să știm chiar de toate cele și să ne tot facem probleme.
  Ce depășesc înțelegerea firească din jur, obișnuitul, nu-i timpul acela, mai e. Cît, cît  se vrea SUS, noi doar cu ale nostre limite expuse și răs-expuse, să ne știe. Să ne știm lungul nasului, că nu-i firesc să ne vîrîm unde nu știm ce și cum. Sîntem la cheremul altor tării de mai de SUS și nu ne sînt multe accesibile deocamdată. Poate niciodată de nu ne vom ridica la nivelul cerințele SALE pentru noi, încă de ne priceput.

3475.Cum ar trebui să fim, dar nu contează în așa netrebnicie

  Ne ambiționăm încă de tineri și sub imbolduri diverse, educative, părintești și societatea în întregul ei. Învățăm că trebuie să ne tot realizăm cît mai desăvîrșiți în orice domeniu de activitate. Ni-l alegem să fim cît mai perfecți, ni se tot cere și căutăm aceasta mereu și-n final dăm chix. Cam nu ne alegem cu mai nimica deosebit, decît foarte, foarte rar doar excepțiile ce mai confirmă reguli ne știute bine.
  Dapoi în cel mai cel domeniu, cel al spiritualității unde omul e complet scos în afară. Și tinde dintotdeauna spre o astfel de cunoaștere, oprită strașnic de SUS. Deci unde nu ne fierbe oala, ne-am băgat nechemații, acolo doar aleșii fiind admiși. Și ne tot dăm rotunzi în neștire printre nedrepții și-n fărădelegea lumii. Cotcodăcind ca strecheații de impresionăm gura-cască de pretutindeni.
  Tot în afara LUI și a nostră cum ar trebui să fim, dar nu contează în așa netrebnicie.

3376.Îmbunătățindu-ne viața mereu, informîndu-ne, că informații sînt

  În viață ne învățăm unii minte că-i greu de a fi mulțumit cu ce ți se oferă. În tumultul lumii de-a valma nedreptatea și fărădelegea. Încurcîndu-ne trăirea benefică nouă și familiei, chiar și apropiaților. De ne căutăm la o adică o portiță de scăpare și convenire a unei existențe cît de cît bună. Astfel sînt ocazii ce aflate cum trebuie, nu se vor mai scăpa cu una cu două, căutînd împlinirea.
  Calea de a străbate viața împreună cu ai noștri, bucurîndu-ne cu cît este și cum este. De asta-i menirea dată, așa ne învățăm minte și o tot ducem cu rostul nostru aflat. Nu știm să ne căutăm binele, utilul și frumosul în noi înșine, găsindu-L și noi îndreptîndu-ne. Cît mai acătării, cît putem dar îmbunătățindu-ne existența mereu, informîndu-ne, că informații sînt.
  Bineînțeles și bune și rele, în amestecul omenirii dezorientate și dezinformată, încă rău de tot.

3074.Dumiriți de marea prostie ce-o tot înduram

  Sîntem uneori în viață constrînși a constata deosebirea flagrantă dintre bine și rău. Și s-o învățăm drastic în ființa noastră, să nu ne mai atingem în veci. Adică cît trăim noi și urmașii urmașilor noștri, de rău nici să nu pomenim. Ci să ne vedem de drumul nostru scund și împovărat de treburile vieții cumsecade. Încă atît cît o mai dura această nedreaptă lume, ce nu-L știe pînă la o adică.
  Cînd se va împlini ne știutul și altă viață, demnă și adevărată vom afla în timp. De dezmeticire și îmbunătățire a noastră a tuturora, cum nu am visat așa. Niciodată cu EL, ci nedreptatea-și făcea strașnice socoteli fudule pe minciuni. Străine de EL și noi, dar se-ntoarte roata vieții și Pămîntul își va reveni cu noi odată. Înspre cutremurătoarea dezmeticire în bine și util, dar și frumosul
  Cu EL alăturea, aflîndu-L dumiriți de marea prostie ci-o tot înduram și s-a sfîrșit. Cu ea netrebnicia în veci să n-o mai urmăm și înfăptui, ci cu adevărul și Dreptatea. SA și a noastră de știut cumsecade și întocmai de îndeplinit cum se cuvine.

2445.Mă doare-n cot de viață și de oameni

  Avem din facere componente Divine, gîndirea și spiritul. Datori sîntem să ne înălțăm, nu cît spiritul de SUS, dar totuși nu rămînînd animalizați de așa lumesc nedrept LUI și nouă. Nu cu formula  : mă doare-n cot de viață și oameni ; se va reuși să ne îndreptăm. Ci contribuind la binele nostru cum putem fiecare și ne ferindu-ne de cuvintele implicării.
  Ca datorie, gîndire adevărată, dreptate, bunătate, Dumnezeu, omul, misterul, civismul, libertatea.
  Să nu ne fie frică de a crede, în orice e bine, util și frumos omului realizat cu bun-simț. Că nu trecem drept fraieri și neputincioși de te implici în ceva ce mulți nu-s în stare. Nedreptatea lor îi împiedică să fie oameni cum ne dorește EL și plătesc. Să ne dorim și să contribuim la progresul necesar, știind trecutul ca bază de pornire.
  Progresul știut SUS în termeni ce noi nu-l știm, e planificat și-l urmăm, uneori inconștienți de el.

2231.Să ne îmbărbătăm singuri cu fruntea sus

  Să ne învățăm a fi mai stăpîniți, cînd avem de îndurat cîte nedreptăți la adresa noastră. Să nu ne înduioșăm asupra necazurilor ce le întîmpinăm din partea celorlalți. Ci să ne îmbărbătăm singuri și să răzbim cu frunte sus, cu nădejde în EL. Și în propriile forțe că-i posibil de vrem cu tărie. Și-i cel mai mare pericol de a ne lăsa învinși de disprețul și ura nedrepților.
   Nedreptele religii LUI și nouă îs simțite de oameni și-s discreditate că se-n cred în cîte bazaconii. Încet, încet omenirea se lasă păgubașă de asemenea minciuni, chiar de-s încă susținute. De suficienți gură-cască și-o armată de profitori. În zeul lor închipuit nedrept cu greu mai sînt creduli, văzînd că nu-i susține. Ci Adevăratul Dumnezeu îi pedepsește, părăsindu-i în nevoi și moarte chiar.
   Că nu-L știu bine și nici nu-L respectă și ascultă cînd le cere să-și îndrepte viața.
   Încă o carență ce trebuie îndreptată e legătura corectă între EL și noi permanentă. Ce trebuie menținută trează conștiința legăturii cu EL, corecte, fără a mai lăsa  loc greșelilor. Față de EL din partea noastră, tentați mereu la fărădelegi în fața LUI și a noastră însăși.

2060.Aflîndu-le semnificația, umplîndu-le goliciunea

   Să ne învățăm, să ne obișnuim a vorbi cînd avem ceva util și de bine de transmis. Cînd urmează faptele ce le încununează, aflîndu-le semnificația, umplîndu-le goliciunea. Că vorbe aiuarea-s ușor de zis, dar ne defăimează pe noi înșine. De nu transmit ceva necesar imediat și folositor celor cărora se adresează.
   Și transmiterea să fie inteligibilă, într-o ordine clară fermă a cuvintelor corect zise. Că-i nevoie de educație și pricepere, ca să ne facem înțeleși ce rostim cu rost. Nu vorbe în vînt, că sînt destule și-i pierdere de vreme, de nu-ți dai seama de goliciunea lor. Trebuie atenția trează mereu, să nu ne irosim timpul degeaba, ascultînd palavre.
   E din ce în ce mai puțină informație utilă, ori îi foarte direcționată, nu generalizată. Și să ne folosim de ceea ce trebuie, restul, să ne vedem de drum. Conștienți de  ceea ce trebuie să fim, cum se cuvine între oameni și cu noi înșine. Și niciodată să nu uităm de EL, Unicul și încă Necunoscutul cum e nevoie. Ascuns de nedrepții lumii, ca să iasă ei în evidență, neobrăzații.

1648.Refuzîndu-L și EL te refuză pe tine

   Să ne învățăm a da din noi ce-i mai bun și celorlanți și să primim ce-i mai bun dimprejur. Fără a sugruma intrările ce ne vin de peste tot, ci lărgindu-ne recepția nepretențioasă, de se poate. Că astfel ne vom îmbunătăți, nepretențioși fiind, că nu știm de unde ne vine răspunsul dorit.
   Ne înfumurăm repede de simțim că sîntem cu ceva mai buni decît ceilalți. Și ne îndepărtăm de societatea oamenilor, și greșim, doar de-s nedrepți și-I greșesc. Ori îs răi și șmecheri de ne suportat.
   Rămînîndu-ți doar să trăiești neputincios la tot și contrarul lui. Refuzîndu-L și EL te refuză pe tine să participi la viața de orice fel ar fi. Te scoate înafară, indezirabil LUI și a ceea ce-ți dorești, nedreptule! De vrei îndreptarea și binele cum poți, cît poți și cel mai important să-L știi a urma cît mai corect. E greu e ușor, încearcă, nu te da bătut, ești om și EL făcătorul tău, ce zici?
    Decepția e o formă de răzbunare a SA pe nedrepții, ce EL ia tolerat un timp. Vrînd să-I aibă alăturea cînd va fi vremea. Vremea așteptărilor SALE o trecut, ne-o așteptat destul și sătul de nevrednicia în față. Avem consecințele, părăsiți, suferim neîmplinirile ce ni LE datorează, că nu-L pricepem defel.
   E uneori fifty-fifty cu noi cînd ne purtăm cum nu trebuie, așa viață ducem nedreaptă și fără EL. Și EL la fel ne-o întoarce al o adică, de ne blestemăm viața. Ne pricepînd nimica din ea, ne-o dat șansa vieții și tot ce trebuia pînă la o adica. Cînd în cel mai rău caz trebuia să-I întoarcem ceva, nu neîsemnat, dar cum trebuia
   De cele mai multe ori nu ne știm a purta cu EL, și părăsiți după un timp SUS știut cît. Ne somează prin cîte de ale LUI, cu noi încercate metode și ulterior părăsiți o încurcăm. Suferințe și cîte și mai cîte neplăceri, dispărînd nemulțumiți.
   Nu-i mare lucru, dar totuși e nevoie de preocupare atentă că ești totuși, o dată atrăgîndu-I atenția supra ta. În fața LUI, Dumnezeu, și nu poți fi chiar în batjocură, ci cu respectul ce-l poți sincer fiind.

1576.Libertatea și adevărul conlucrează de-s lăsate

   Nedrepți fiind în timp sîntem trecători ca și ceea ce înfăptuim. Că LUI, nu-I sîntem cum vrea și de asta nu reușim mai mult și mai bine în timp. Tot din nedreptatea afișată-n lume din vechime și istoria ni se pare ca o înșîruire fără cap și coadă. De exista Baza SA în lume de cînd trebuia, altă cunoaștere aveam noi acuma.
   Ne dorim să ni se ofere totul, să știm binele unde-i și de rău să ne ferească, parcă sîntem orbi. Și de-abia învățăm a merge, ditamai nedrepții în fața LUI și a lumii, nedrepți incurabili încă. Că-n timp ne va schimba felul SĂU  de a ne lua în îndreptarea preconizată.
   Libertate și adevărul conlucrează de-s lăsate-n pace, dar nedrepții, nu concep așa  ceva. Astfel că de cînd lumea nedreaptă e și de adevăr, morală și libertate mai puțin se știe. Ci doar frînturi bizare, dezlînate din care nu prea știm mare lucru ci închipuiri răzlețe. Se va da liber dreptății ne mințite și va fi o vreme de îndreptare aspră, necesară aflării SALE și a noastre bune.
   Se zice că nimeni nu-i așa de rău pe cît se știe, ci ni se pare doar, dar e ușă de biserică nedreptul ordinar. Și noi dezinformații să mergem la reeducare că sîntem cu susu-n jos, că noi greșim că nu sîntem toți nedrepți. În realitatea SA necunoscută în lume, adică Baza SA, altfel vom fi în existență încă neștiută.
   Ineligență, cultură, știință berechet, dar nedrepți de sîntem, ratați sîntem în viață. Și totuși după un timp de muncă se impune recuperarea firească, reîncărcarea bateriilor consumate. Și EL ne dă voie și ne obligă a șaptea zi s-o serbăm LUI și nouă bucurîndu-ne de ea firesc. Și altele ce ni se cuvin cu dreptate și LUI închinate de comun acord.
   Greșindu-I mai mereu, ne știindu-L corect și imorali și cu rele și urîte treburi tot continuu. Ne părăsește, singurul apărător al nostru de pe Pămîntul SĂU, și ne amenință moartea și suferințele întruna.