4304..Nu-L știm.

  Ne îndrumă cît pricepem a fi cum trebuie, dar nu se lasă păgubaș, ci cu greu însă, ne tot mai încearcă înspre bine, util și chiar frumos. De-I sîntem aliați conform datului uman dintru început așa să fim și nu ne-nvrednicim, părăsiți, fugăriți din fața SA o vreme. Oarecum îndelungată, ce-i și azi în vogă de nu-L mai aflăm, chiar de acuma de un timp se trudește să ne tot cheme, nu-L mai recunoaștem înspre bine, ni-i frică și străin, doar ni se pare.
  Și-I pornit a ne aduce-n simțiri corecte cu EL fiindu-I aliat, prin proiectul CER-ului, înspre cunoașterea lumii ce nu ni-i dezvăluită încă. Ci ascunsă din varii motive ce-n timp le vom desluși, E pornit și ne face părtași chiar involuntari la reușite perfecte. Ce-n acțiune erau după noi mereu în primejdii și de ne controlat și improvizații ce țineau mai bine ca altele gîndite bine.
  Ne ține uneori doar de propagandă și paradă, dar EL E în definitiv totul și nu-L știm corect, nu-L merităm, înaintăm cumva și-I tare încă de ne înțeles.

4193..Și totuși trebuie! Îndreptarea!.

  Le pricepem oarecum unele și altele chiar de-s zise doar de cei într-ale ezotericului limite. Atît de greu admise de mulți ne inițiați încă, da-i vremea să ne cutremurăm așa pe șleau că-L nedreptățisem. Prin ale noastre acțiuni nedomolite și să-L căutăm a afla și urma cum ni se tot atrage atenția, căutîndu-ne drumul firesc.
  Nu-i ușor, se vede treaba și nici nu-l prea știm bine, dar să ne străduim a-l afla și urma cumsecade. Așa ni-i vremea de acuma, se apropie la anul multe trageri de poalele prea lungi ale nepăsărilor față de calea de urmat și ne urmată. Să ne convenim un traseu de îndreptare cît de cît alocat vremurilor ce ne vor călca de vrem ori nu.
  Nu degeaba acei ezoteriști nu întîmplători ne apar în cale, ci să ne tragem pe seamă și să-L căutăm cît mai bine. Că de nu neplăcerile ne vor reaminti mai neplăcut ceea ce nu vrem a fi și totuși trebuie! Îndreptarea!

4105... Datori LUI și viețuirii corecte.

  E tare greu să I te împotrivești LUI, are toate atuurile în mîinile SALE, și eu. Ca fiecare căutăm cît ne pricepem și cu acordul SĂU să-I îndeplinim cerințele. Asta e jucăm după cum ni se cîntă de SUS, cînd știm asta și eu știu, caut cîte unele și altele. Dar tot la mîna SA sînt și-mi revin cîine cîinește și-mi reiau locul în acela care mi se dă.
  Să-l îndeplinesc cum pot cum nu pot, asta e și merg mai departe și acuma la fel. Am auzit prin mass-media acum recent o doamnă în formă deosebită, tînără. Vigilentă cam din toate punctele de vedere, că-i este oarecum frică de bătrînețe. Văzînd acuma atîtea cazuri de neputință și nevoi la acea vîrstă ce-i urmează fiecăruia.
  În dreptul său de la un timp în colo, fără speranțe de mai bine, din nepriceperea celora. Loviți de astfel de contagioasă neînțelegere a vieții, datori LUI și viețuirii corecte.

4032...Poate nu și atunci e bai.

  E Invincibilul, Dumnezeu, Creatorul, ce ni-i dat doar a-L urma, nu contra, cum ne tot pricepem. Și EL mai rabdă, cît îI în dreptul SĂU, Îndelungrăbdătorul și cînd ne vine rîndul. O tot încasăm de ne merg fulgii și totuși minte nu învățăm, ci ne încredem. În cîte nelegiuiri ce mereu ne costă, așa ni-i firea îndărătnică și EL așa ne tot așteaptă.
  Oarecum zic că ne așteaptă, că văd că s-o învățat și cu neroziile a ni le îndură, mîlc. Ne mai altoiește pe ici pe colo, nu la rînd cum cred că am merita, e problema SA. Nu-L pricepem, nici nu-i nevoie nu dă socoteală nimănui și încă de pe Pămînt! Nici în CER, ci Singur știe ce-I de făcut, dar așa ne dă impresia, nu cred că ne-nșelăm.
  Cînd va fi vremea ne vom lămuri cu toții de ne va da ocazia, poate da, poate nu și atunci e bai.

3603.Pentru noi, încă de ne priceput

  Ne luptăm cu nedreptatea societății cum ne pricepem, învățînd din mers lucruri. Folositoare, ne deșteptăm în a ne împotrivi nelegiuirilor ce ne privesc direct și pe moment. Nu avem, nu ne închipuim nedreptatea la întreaga ei amploare, ci atîta cît ne privește. Că nu sîntem buricul pămîntului să știm chiar de toate cele și să ne tot facem probleme.
  Ce depășesc înțelegerea firească din jur, obișnuitul, nu-i timpul acela, mai e. Cît, cît  se vrea SUS, noi doar cu ale nostre limite expuse și răs-expuse, să ne știe. Să ne știm lungul nasului, că nu-i firesc să ne vîrîm unde nu știm ce și cum. Sîntem la cheremul altor tării de mai de SUS și nu ne sînt multe accesibile deocamdată. Poate niciodată de nu ne vom ridica la nivelul cerințele SALE pentru noi, încă de ne priceput.

3527.De EL, puțin ce străbate, de ești interesat

   Nu avem mesaj, nu-l pricepem, nu ni-i destul de clar, de scump, ne lăsăm duși de altele. Ale vieții valuri, de fapt nu primim la întîmplare chemarea, ci-i bine chivernisită SUS. Doar noi să ne învrednicim de ea, căutîndu-ne loc și vreme, chiar bucurîndu-ne de așa atenție deosebită. Conlucrînd cît ne țin puterile ar fi de dorit, nu mereu și reușim în așa lumesc dezinteresat de EL.
  Cît și de neputințe și nedreptatea în amploare nelegiuită între oameni buimăciți. De cîte află, fără de EL, în cea mai mare parte neadevăruri cu lux de amănunte. Improvizații, închipuiri de tot felul fără EL și noi cum ar trebui să fim și să-I fim. Și nu reușim decît vag, cît ne mai rămîne din așa ocupată viață cu de toate nedrepte între noi.
  De EL, puțin ce străbate, de ești interesat și se poate să te și ajute cine trebuie și e altă treabă.

3447..Doar EL știindu-ne ce plătim fiecare

  Deschidere să avem către EL și Lumea SA, cum ne pricepem, mai bine mai rău. Doar oameni sîntem și EL e tare neplăcut tot surprins de noi, necorespunzători. Neastîmpărați, porniți spre îndepărtarea mereu de ceea ce-L reprezintă, cu oarecare păreri de rău. Dar ni-i frică și răul și urîtul ne asigură însingurarea față de calea cu EL, îndreptați.
  Să știți atunci cînd mai era cu ai SĂI, îL dezgustau foarte multe la ei, nelegiuirea,  închinarea la alți zei. Răutăți și fățărnicii cu toate că EL căuta că-i îndrume mereu, prin diverși aleși știuți dar nerespectați. Și EL de ei și ei de EL, sătui, oamenii în primul rînd au plătit aceasta, nu au aflat decît cînd nu mai sînt, cum e. Și nici acuma pe deplin, încăpăținarea proastă între noi și-n fața LUI ne costă pe toți.
  Ceilalți, că doar ceilalți mai sîntem într-o harababură de ne descris, doar EL știindu-ne ce plătim fiecare.

3435...Neștiute și înstrăinate-n rele, azi pînă la apusul aste-i ere

  Ni se năzare întruna unde nu-I EL între noi, că trupul e totul, nu vrem să pricepem. Complexitatea omului cu minte și acea chemare și încuviințare de SUS, spiritul. Ce noi ca oameni încă ne terminați n-o dibuim și ne-am și lăsat păgubași de așa grea opreliște. Proba probelor în cadrul ființei noastre, credem bicisnice, dar nu-i, ci dăruită cu de toate dar inconștientă încă.
  Nu-i vremea, atîtea s-or petrece atunci cînd CER-ul o coborî pe Pămînt, de nu vă-nchipuiți. De n-om înnebuni de așa înoire, poate va fi treptată, dar doar EL ne va dirija să ne împărtășim din ceea ce ne încă lipsește. Împlinirea aceea ne va înaripa cum nici nu gîndim și alte năzuințe și feluri de oameni ne vom afla. Continuarea e de ne imaginat azi cînd spiritualitatea și gîndirea nu-s pricepute.
  Complexa ființă ce ne vom destăinui nouă însăși atunci, ne va umple de mirare, zei între zei cu toții. Ne vom simți, avem de toate cele încă neștiute și înstrăinate-n rele, azi pînă la apusul aste-i ere.

3010.Ne umbrind bunele relații cu adevărat umane

  Că nu gîndim cînd le avem de tras cu toții, e firesc îI sîntem supuși de vrem ori nu. Dureros e că nu pricepem defel ce și cum, atîta-I de dificil și de ne găsit cum trebuie. După noi, că altele or fi cerințele ce ne depășesc, o fi dar de ce se încurcă cu noi? Așa limitați în toate cele ce-s aici firești și nefirești LUI, de ce? Nu-I sîntem pe măsură, nici nu-L respectăm îndeajuns, îL negăm.
  Și pe noi în legătură cu EL firesc cît se poate, de regulă nu știm mai nimica ce trebuie. Claritatea ne lipsește în relațiile cu EL și noi, îmbîcsiți de trufia neputinței adevărului nostru și al LUI. Îngemănate și ne cunoscută-i și una și alta din varii motive ne dorite a se afla corect. Că-n sinea noastră fiecare-i ascuns, obscur, dar prezentîndu-ne deschiși între oameni.
  Cumsecade ne umbrind bunele relații cu adevărat umane ce trebuiesc menținute. Și față de EL, chiar de-I ascuns nouă, toleranți, că și EL nouă ne tolerează multe.

2967.Ne va înlesni cunoaștere la vremea aceea

  Ne închipuim de multe ori viteji după luptă, nedreptatea nu ne dă voie să pricepem. Că nu I ne putem opune planurilor SALE de conducere a lumii oamenilor. Pe căi nepricepute, de fapt simțim că istoria are un curs al ei ne dibuit încă. Și nici nu va fi, atîta vreme cît sîntem înstrăinați de EL, prin felul nostru de  a fi. De fapt și aici e tot mîna LUI, sîntem la cheremul SĂU mereu și inconștienți asta-i beleaua noastră.
  Cu EL, gîndim unele lucruri dar nu destul de corect, să-I fim aproape și cine știe de nu ne ia de parteneri. Într-o conlucrare în cadrul lărgirii Lumii SALE și cu noi oamenii Pămîntului. Pășind într-o nouă etapă aparte și deosebită a evoluției în Universul încă necunoscut. Cum ar fi normal și încă neputincioși din fire și cu ajutorul SĂU, fiind așa ușor delăsători, leneși, fricoși.
  Ce să mai zic, nu-i încă vremea împlinită, că tot nu ne va lăsa așa de capul nostru. Nedrept încă și ne va înlesni cunoașterea la vremea ceea.

2867.Nu ocolim propria piedică pusă în calea de urmat

  Că ne tot pricepem a înveșmînta mediul cu cîte nedrepte apariții hîde, ce ni se par corecte. Și nu-s, ar fi de dorit să-I cerem LUI părerea mai întîi, cînd e vorba de o schimbare majoră. Ori să respectăm regulile naturii ce de foarte multă vreme e aceeași, netrucată, ci ferm clară și demnă. Cît mai poate de așa asalt nemilos al prostiei hîde și fudule, la care o supune omenirea.
  Că minte avem în a constata nedreptățile ce se tot înmulțesc în lume contra naturii. A omenirii în general, singuri ni-l facem urîtul și răul simțit, nu scăpăm. De așa năzbîtii fără cap și coadă, în timp de plătit, nu ocolim propria piedică pusă în calea de urmat. Cît despre EL E de aflat, că foarte multe se știu cu toată dosirea, de care religiile-s capabile.
  În netrebnicia lor fără EL, ci cu necurații plocon, grămadă de tot plătesc cu destui gură-casă. Omenirea considerată nedreaptă în fața LUI, părăsită de foarte multă vreme tot plătim.

2307.Aflîndu-ți calea, totu-i să fim pe fază

  Timpul trece, noi sîntem dați cu un scop pe Pămînt, de-l pricepem, bine de nu. Nu-i chiar rău, că-n timp se îndreaptă multe, aflîndu-ți calea, totu-i să fim pe fază. Cînd nu ești pe fază și-ți refuzi să zicem o atenționare de-a SA, nici nu cred că se poate. Cred că nu te va lăsa în pace de loc, cine știe? Eu am răspuns entuziasmant de prima dată și durează, între timp am mai fost contactat.
  Sînt și atenționări așa mai obișnuite către fiecare și de regulă acelea nu sînt recepționate corect. Nu-s pricepute, de exemplu : cînd te îmbolnăvești, ori ai un alt necaz oarecare și în familia de care ții, la acestea la fel trebuie să reacționăm. Contactîndu-L, cum putem că-I în spatele tuturor atenționărilor ce ne privesc, EL E Singurul Responsabil din CER de noi vii de pe Pămînt.
  Și orice ni se întîmplă EL știe și-i de luat legătura cu EL, ca să se rezolve. Cînd nu poți, e de căznit atîta pînă afli răspunsul, nu te lăsa, sigur de vrei vei afla un răspuns și vei ști ce-i de făcut. Sînt oameni cu foarte multe probleme și încurcate, toate de dorești tu implicatule, le vei ști.

2291.De știut, binele și răul îs de sorginte Divină

  Răul e un mister, dar care spre deosebire de un mister pozitiv, care avem dezlegare de SUS. Să-l știm și utiliza cît ne pricepem mai bine. Deci de știut, binele și răul îs de sorginte Divină date printre oameni în încercare. Să se edifice în ceea ce trebuie să devenim. Mai buni și cu respectul cuvenit între oameni de bună credință, toți.
  Că-i foarte greu, mie-m spun, știu pe propria-m piele, cîte mai am de tras pînă voi reuși. Să mă edific cum ar trebui să-I fiu în fața SA, în primul rînd, ori concomitent și între oameni. Că sîntem în fața SA toți la fel, chiar de unii mai răi și alții mai buni. Și o grămadă imensă de umplutură, cei ce oscilează între bine și rău. Fără nici un căpătîi, parcă răul e o căpătuială, aiureli, răul e doar să-l știm ce poate și face.
  Înspre rele și urîte vorbe și fapte și să-l evităm cît trăim, de vrem să trăim corespunzător. Că de nu, nu avem decît, ne părăsește și necazurile de-abia așteaptă. Să ne încalece și-i posibil doar în mormînt să spunem că vom scăpa.

1766.Nu ne dezmeticim la timp și-i dezastru

   Rostul nostru între visele fiecăruia și realitatea trăită, într-o viață ce n-o pricepem. Decît atunci cînd ne este dat voie de SUS, s-o gustăm, cum putem fiecare. În felul său specific, dar de regulă fără Baza vieții să o știm și îndreptați între oameni. Și ulterior EL ne atenționează un timp după care încep părăsirile, suferințele și moarte prematură. De nu ne dezmeticim la timp, preîntimpinînd dezastrul ce urmează.
   Căutăm bucuria, chiar fericirea care să dureze, de se poate, dar nu prea se poate. De nu avem voie de SUS, nu știm cum și de regulă nici acces liber la ea nu avem. Invidioși pe cei ce-o au, dar e nevoie de a-I îndeplini cererile SALE date nouă. Nu-i simplu dar se poate de cutezi cu curaj în timp.
   Deci sensul vieții nu-l știm încă, nu ni-i dezvăluit complet, că mai avem pași înspre cunoaștere. De făcut doar cu îndeplinirea acelor dorințe ale SALE, altfel mai mult avem probleme. Probleme de care nu scăpăm de cînd lumea, ne fiind cum ne dorește EL să fim. Îndreptați în societatea umană și-n natură și știindu-L corect.
   Avem iluzii, chemări și mai și certitudini și mai rar reușite și bucurii. Nu sîmtem beneficiarii omului programat de SUS în totalitate, că nu reușim să ne încadrăm în standardele cerute. Ci nedrepți cît încape, imorali înrăiți, că-L ignorăm, de nu chiar, renegăm. Pe Singurul Dumnezeu din colțul ăsta de Univers, c-or mai fi, dar nici pe EL nu-L știm.

1720.Fii atent te avertizează din ce în ce mai abitir

   EL ne dă semne cît trăim, doar să le pricepem și să fim cum trebuie. Atenționări, care-s mai ușoare trageri de mînecă, că ți se apropie zbenguiala. De sfîrșit, viața ta intră pe un alt făgaș, să fii atent că te avertizează din ce în ce mai abitir. Cum? Prin fața ta se perindă imagini din ce în mai dezastroase, să le iei în considerare. Că de nu vei urma calea ce ți-o cere EL, vei fi tu acela în suferință și desnădejde cumplită.
   Încă ești sub pavăza SA și-o mai duci un timp, ce SUS e chibzuit, noi jos doar constatăm. Și asta de ne prindem la timp și nu pierdem timp prețios cu nedreptatea lumii, ce ne cuprinde. Încețoșindu-ne vederea curată, adevărată, de nu mai găsim calea de urmat. Și părăsiți, intrăm sub povara nevoilor, necazurilor ce de nu ne dezmeticim, murim.
   Deci e un întreg itinerar de parcurs în viața dată, nu anapoda, ci cu o finalitate. Ce SUS e știută bine, noi doar o vom afla de putem și nu ne irosim degeaba, ratîndu-ne singuri. Fiți liniștiți nu sînteți puțini ci majoritatea omenirii e zurlie și în ulucul rataților, către nicăieri. În cele mai bune condiții poate, vor mai primi o încercare, doar de dovedesc oarece înțelepciune, după.
   Nu sîntem dați pe Pămîntul nostru și aL LUI, decît cu un scop bine definit, dar lăsați să ni-l găsim. Sînt o sumedenie de căi de al găsi în și mai multe domenii. Deci se cuvine a ne îmbogăți calea aleasă, inițial curată și s-o înfrumusețăm. Nu cum de foarte mult timp am luat-o pe miriște și o tot ținem așa crezînd că-i bine și nu-i.

1549.Să știți nedrepți dumneavoastră!

   Nu pricepem foarte multe, ni-s oprite de la cunoaștere, de EL, că-I nemulțumit de noi, nedrepții. Sîntem creația SA, în mediul natural ce ni l-o pus la dispoziție, încă ne finalizată. Mai avem de învățat, poate în domenii ce încă nici nu ni le închipuim.
   Dar ne-o cerut să ne dovedim capacitatea de ne struni prin moralizarea în societatea umană. Și să înfăptuim doar binele și de rău să uităm. Iar în privința SA să ne interesăm cît mai bine și să fim în cunoștință de cauză adevărată.
   De asta așa de greu obținem cunoașterea necesară, ci doar în domenii ce poate nu-s chiar așa de interesul CER-ului. Nu ne mulțumește această situație, și ne exprimăm nedumerirea, dar nu-L căutăm, Baza vieții. Fără EL nimic nu-I cum trebuie în existența noastră, să știți nedrepți dumneavoastră!
  Ne dăm seama, cei în multe domenii, că existența e excepția nu regula, că-i lumea cu fundu-n sus. Ori mai bine zis nu ar trebui să existe nimic, așa-i totul o abureală de ne descris. În care ne ține EL și Lumea SA, că nu-L știm a prețui cum vrea și ne îndreptați sîntem.
   Că ne cere simplu să ne moralizăm în familie și în societatea ce-o formăm doar înspre bine mereu. Și spiritual să-L știm corect. Că vrem să urmăm religiile lumii fiecare cum dorește, e liber dar să fim cu băgare de seamă la ceea ce-L privește. Să nu-I aducem atingere la ce-L supără. Că nu știm multe, să căutăm a afla, că minte avem din belșug și s-o folosim ca lumea.
   Cînd începem schimbarea noastră în ceea ce vrea EL, vom fi puși în postura, deloc comodă de a ne cunoaște. Și-i bai mare, că nu ne convine și aflăm mizeria din noi, ce ne impurifică ca oameni. Am vrea s-o anulăm de s-ar putea, e de muncă cu firea needucată și sălbăticită. Nu putem face ordine fără durere și disconfort ce nu-l știam, asta e. Și trebuie mers pînă-n pînzele albe ale ale curățeniei depline.
   Purificat ești ușor, dar și foarte vulnerabil de nu ai capul pe umeri. Așa că fii dîrz cu tine și ceilalți să te respecte cum ești, că-i greu să fii cum e nevoie.