4372..Celelalte trebuincioase.

  Ne sîcîe unele, credem, întîmplări și nu-s, ci atenționări din partea SA pentru a ne demonstra unele și altele, specifice nouă. În raport cu EL și calea de urmat, nu anapoda cum vreînd ne vrînd ne-o croim prin viață neștiutori de mai toate cele. Ci să-L aflăm de-a fir-a-păr în noi înșine, e cea mai de ne înțeles zicere, dar ne cuprinde căutarea aceasta de îndreptare.
  Ne fiind cooptați în răscolirea pe îndelete a eului, a firii ne la locul ei așa învățate cu nelegiuirea, nedreptatea, șmecheria, imoralitatea. Nu mai ține, ți se rupe firul vieții, de regulă cînd nici nu te aștepți, năucit tu și ai tăi o dați pe alăturea mereu descumpăniți. Din necunoașterea SA cu noi împreună un Tot de ne pătruns deocamdată tare înstrăinați unii de alții, dar nu va mai fi așa.
  Ci-n curînd vom deosebi, mai abitir și din ce în ce mai aprofundat, binele de rău și celelalte trebuincioase vieții cumsecade.

3698.Că EL doar de vii se ocupă

  Ni-s atenționări și atenționări de felul cum ne petrecem viața dată, nu de irosit. Degeaba făcînd umbră pămîntului, ci folosindu-ne de prilejul tăirii pe aici cum trebuie. Nu că sîntem singuri, ci împreună cu ceilalți, laolaltă în bună înțelegere. De nu-i chip, de luat legătura ce EL, de restabilit legături de ceea ce ne lipsește. În relațiile cu EL și noi că altă cale nu-i și de scormonit și îmbunătățit viața.
  Alte trăiri dobîndim în timp și spațiu, mulțumiți dar e și de muncă în relații bune. De menținut, comportîndu-ne cumsecade mereu omenește, moralizați în bine. Cu binele în față ținînd cont de EL și noi într-o conlucrare roditoare, că de nu. Nu e altă cale și atîta trebuie să ne învoim a fi de corespunzători pînă reușim. De nu ne irosim din vina noastră, în timp aflînd ce e corect și nu în viața asta.
  Canalizîndu-ne eforturile spre dobîndirea de cumsecădenie cît sîntem vii. Că EL doar de vii se ocupă, oameni în toată firea, demonstrîndu-ne capacitatea de pricepere bună.

3351.Cu toate cunoștințele noastre actuale, nu ne pricepem la multe de-ale noastre

  Că ne sînt date în viață, nenumărate semne, atenționări directe ție, simțite de tine. De te și prinzi, că te privesc nemijlocit și ești obligat a le pricepe și unele indirecte. Bate șaua să te pricepi tu, unii apropiați au semnele care ei le suferă și ție ți-s adresate. Poate așa mai repede te dezmeticești că-I ești în greșeală să-ți revii acătării să fii.
  Între oameni și-n fața SA mai ales, căutîndu-L cum dorește, vei afla de te preocupi în timp și spațiu. Că unele-s doar iluzii, încercări, tot ce se poate, ne mai încearcă, de știm de EL. Și cum reacționăm, ca-n final să ne facem datoria cînd e la o adică, ferm și clar, fără tăgadă. Nu-i chiar floare la ureche viața, ci-i o treabă foarte serioasă, dată pe mîini nesigure, nepricepute cam deloc.
  EL totuși contînd pe noi în întregime și ne asigură spatele, de-I intri în voie cum trebuie. Protecția SA ni-i necesară mereu cît sîntem, fără ea nu rezistăm pe Pămînt în bătaia nevoilor. Mult superioare nouă, cu toate cunoștințele noastre actuale, nu ne pricepem încă la multe ce ne privesc.

2626.Atenționările-s în diferite feluri, prin încercări...

  Ne tot dă atenționări cam cît trăim la fiecare, de fiecare are nevoi, din oamenii Pămîntului. După ce ai o relație cu EL e altfel, restul nu știu încă. Dar de fiecare EL E preocupat să-L știe și să fie îndreptat între oameni cumsecade. Atenționările-s în diferite feluri, prin încercări simple, ușoare nereguli simțite. Pînă la cele mai dificile necazuri ce le urmăm, cu suferințe chiar și-n deznădejdii.
  Doar mintea de ne va veni, chiar și a românului de pe urmă, ar fi bine, dar de regulă. E tare greu să ne prindem de cererea SA adresată nouă, trebuie cineva poate să ne atragă atenția. Și poate și nici atunci, de nu-i însoțită de ceva deosebit, credibil, cine știe cum fiecare e sensibil după cum îi e dat. Deci totul de SUS se leagă, noi mai greu așa la derută să o nimerim cu EL.
  Cu toate că sînt cazuri și eu știu, cînd e posibil să ai deschidere, dar te încurcă nedreptatea. În formele ei cele mai diverse, de la religii fără EL corect și adevărat, ci minciuna. Și cîte alte nedeptăți știute și neștiute din ignoranță și altele...

1750.Ne facem că nu pricepem, că putem fi ca ei

   Ne sînt adresate atenționări cînd îL interesează îndreparea de care nu dăm dovadă. Și atenționările îs un fel de trageri de mînecă, expunîndu-ne necazurile altora. Să tragem concluzia că de nu ne revizuim felul de a fi, ca ei ajungem. Nu că ne bucurăm că nu sîntem noi aceea în desnădejde, că-s părăsiți de EL. Și ne facem că nu pricepem, că oricînd putem fi ca ei.
   Depinzînd de noi în întregime de ne îndreptăm, ori ba și părăsiți vom putea fi oricînd. În desnădejdea crudă cu viața noastră și poate și a apropiaților. Ce unii suferă pentru ei, dar unii și-n vederea atenționării altora, ori și, și. Numai EL știe și noi unii de ne putem învrednici de asemenea demersuri. Însemnînd că-L știm oarecum și putem avea rezultate în îndreptarea cerută și mai departe.
   Să ne zbîim de pomană la dezastrele altora, ne facem un deserviciu. ÎL supărăm că îndreptați nu sîntem. Și nici nu învățăm nimic din acestea, ci ne va părăsi și vom cunoaște pe pielea noastră suferința. Și poate tot degeaba că minte nu avem și nici învățătură de bine nu primim.
   Refractari la tot ce-i îndreptare și cunoașterea adevărului SĂU, pînă nu mai putem. Și-ntr-un tîrziu se poate ca unii să primească informații utile celor vii, ce vor rămîne aci. Și de va fi careva demn și înțelept pe deplin, înțelegînd nevoile noastre în raport cu EL. Urmîndu-le rezolvarea cum pot cum nu pot și e ceva în schimbarea ce se prefigurează.

1720.Fii atent te avertizează din ce în ce mai abitir

   EL ne dă semne cît trăim, doar să le pricepem și să fim cum trebuie. Atenționări, care-s mai ușoare trageri de mînecă, că ți se apropie zbenguiala. De sfîrșit, viața ta intră pe un alt făgaș, să fii atent că te avertizează din ce în ce mai abitir. Cum? Prin fața ta se perindă imagini din ce în mai dezastroase, să le iei în considerare. Că de nu vei urma calea ce ți-o cere EL, vei fi tu acela în suferință și desnădejde cumplită.
   Încă ești sub pavăza SA și-o mai duci un timp, ce SUS e chibzuit, noi jos doar constatăm. Și asta de ne prindem la timp și nu pierdem timp prețios cu nedreptatea lumii, ce ne cuprinde. Încețoșindu-ne vederea curată, adevărată, de nu mai găsim calea de urmat. Și părăsiți, intrăm sub povara nevoilor, necazurilor ce de nu ne dezmeticim, murim.
   Deci e un întreg itinerar de parcurs în viața dată, nu anapoda, ci cu o finalitate. Ce SUS e știută bine, noi doar o vom afla de putem și nu ne irosim degeaba, ratîndu-ne singuri. Fiți liniștiți nu sînteți puțini ci majoritatea omenirii e zurlie și în ulucul rataților, către nicăieri. În cele mai bune condiții poate, vor mai primi o încercare, doar de dovedesc oarece înțelepciune, după.
   Nu sîntem dați pe Pămîntul nostru și aL LUI, decît cu un scop bine definit, dar lăsați să ni-l găsim. Sînt o sumedenie de căi de al găsi în și mai multe domenii. Deci se cuvine a ne îmbogăți calea aleasă, inițial curată și s-o înfrumusețăm. Nu cum de foarte mult timp am luat-o pe miriște și o tot ținem așa crezînd că-i bine și nu-i.