4191..Mai dinainte.

  Trebuie de la acea dată a dezmeticirii punctată de SUS, să ne punem cu burta pe carte, nu oricum. Ci să ne adaptăm din mers înnoirii preconizate de EL, urmîndu-L în cunoștință de cauze ce se vor dezvălui. Cred destul de complexe și trebuincioase următorului traseu uman ce ne va fi arătat cum trebuie. Nu de mîntuială, ci virînd cum e nevoie spre o aflare a ceea ce nu știm despre noi, viață și EL.
  Nu numai tineretul va avea ce ști, ci și restul că timpul și spațiu va deveni în scurt timp de atunci în colo. Altfel perceput și de noi ăștia neinițiații încă deocamdată mai în orice e la ora actulă pe Pămînt și noi doar. Gură-cască fără vreo contribuție benefică din varii motive ce acuma nu le mai speculez oarecum. Ci va fi vreme de aflări precise și uimirea și nevoia de cunoaștere ne va îndruma.
  Nu oricum ci-n virtutea unor reguli ce se vor afla atunci, poate nu știute mai dinainte.

4065...De cum ne înzdrăvenim cu adevărat.

  Să le luăm pe rînd, frica-i dată și dinspre EL, cînd nu-L respectăm și nici credință. În EL Singurul și Indivizibilul Dumnezeu, nu cum tot minte NT că are fiu de pe Pămînt, aiurea. EL E cu Lume LUI în CER doar Acolo înfiripată și-și desfășoară cu toții activitatea. Sub directa SA conducere ca Lumea aceea ce noi nu avem cum o ști mai mult decît ni-i îngăduit.
  Nu cum își tot dau cu părerea neroziile în NT, greșindu-I și plata-i pe spatele neputinței. Omenești ce nu-i în stare de a-I face LUI față încă din vechime necorespunzători. Ne tot dovedim și tot așa părăsiți plătim întruna, ne dezmeticindu-ne mai defel. Cum ne pretinde EL între noi oamenii cumsecade, în natură și-n fața Sa corecți mai ales.
  Frica ne dispare ca prin farmec, de cum ne înzdrăvenim în credința în EL cu adevărat.

3698.Că EL doar de vii se ocupă

  Ni-s atenționări și atenționări de felul cum ne petrecem viața dată, nu de irosit. Degeaba făcînd umbră pămîntului, ci folosindu-ne de prilejul tăirii pe aici cum trebuie. Nu că sîntem singuri, ci împreună cu ceilalți, laolaltă în bună înțelegere. De nu-i chip, de luat legătura ce EL, de restabilit legături de ceea ce ne lipsește. În relațiile cu EL și noi că altă cale nu-i și de scormonit și îmbunătățit viața.
  Alte trăiri dobîndim în timp și spațiu, mulțumiți dar e și de muncă în relații bune. De menținut, comportîndu-ne cumsecade mereu omenește, moralizați în bine. Cu binele în față ținînd cont de EL și noi într-o conlucrare roditoare, că de nu. Nu e altă cale și atîta trebuie să ne învoim a fi de corespunzători pînă reușim. De nu ne irosim din vina noastră, în timp aflînd ce e corect și nu în viața asta.
  Canalizîndu-ne eforturile spre dobîndirea de cumsecădenie cît sîntem vii. Că EL doar de vii se ocupă, oameni în toată firea, demonstrîndu-ne capacitatea de pricepere bună.