3603.Pentru noi, încă de ne priceput

  Ne luptăm cu nedreptatea societății cum ne pricepem, învățînd din mers lucruri. Folositoare, ne deșteptăm în a ne împotrivi nelegiuirilor ce ne privesc direct și pe moment. Nu avem, nu ne închipuim nedreptatea la întreaga ei amploare, ci atîta cît ne privește. Că nu sîntem buricul pămîntului să știm chiar de toate cele și să ne tot facem probleme.
  Ce depășesc înțelegerea firească din jur, obișnuitul, nu-i timpul acela, mai e. Cît, cît  se vrea SUS, noi doar cu ale nostre limite expuse și răs-expuse, să ne știe. Să ne știm lungul nasului, că nu-i firesc să ne vîrîm unde nu știm ce și cum. Sîntem la cheremul altor tării de mai de SUS și nu ne sînt multe accesibile deocamdată. Poate niciodată de nu ne vom ridica la nivelul cerințele SALE pentru noi, încă de ne priceput.

2499.Cea mai mare dezamăgire e de ordin spiritual

  Ne străduim a înțelege viața, uneori complicîndu-ne-o, în căutări continui. Chiar și cu mari nevoi ne luptăm ca să ne fericim oarecum în timp, ce nu ni-i mereu aliat. Și cea mai mare dezamăgire e de ordin spiritual, e suma tuturor trăirilor și-i grav. Că nu o pricepem în așa nedreptate ni-i ascuns esențialul existenței conlucrarea pe față cu EL. Ceea ce nu-i deloc pusă la punct ci dosită de netrebnicii lumii.
  Mai mult nici pentru ei însăși căpoșii nedreptăților nu se pricep a fi cum trebuie în fața SA. Și prin ricoșeu, nici cum ar vrea înaintea noastră, ratîndu-și singuri ei viața. Înstrăinați de EL, părăsiți plătim cu toții că nu-L cunoaștem cît mai bine cu putință. În primul rînd revenind la îndreptarea între oameni, trebuie să ne dezvățăm a tot da vina pe alții.
  Și mai ales pe închipuiri, ce-i o trăsnaie veche, să nu ne mai luăm de rău și urît ci numai de bine și să-l înfăptuim prin vorbe și acțiuni. Trezindu-ne la realitatea LUI și s-o respectăm întocmai. Nu-i nevoie de credință în EL de nu puteți, fiți oameni drepți și corecți între ceilalți.