3665..După care începe trăinicia, mai altfel

  Sînt momente în viață, trăiri deznădăjduite, de dezmeticite în virtutea unor căutări. Împliniri ale cunoașterii în spiritualitate, cît putem, în așa secetă de EL și noi cum ar trebui. Să fim între noi și-n fața LUI și-i tare greu, doar printr-o străduință motivată. De cine știe ce minuni, ori constrîngeri fără ieșiri cunoscute, dîndu-ne pe ceea de doar credem, bănuim.
  Interesați pe moment și de simțim și răspunsul pe măsură ori așteptat, convingerea. O ia razna și închipuirea soră bună ne înșfacă într-o altă dimensiune ne trezim oarecum. Cu timpul ne venim în fire, căutînd prin comportări mai acătării, să ne dovedim mai credincioși. Chiar și umilirea-i firească, neputința de a fi cum vrem, așa deodată și nu-i chip.
  Încercarea-i prea tare pentru noi, novicii și se poate lesne, cred, și rata de nu sîntem mai precauți. Ca începători nu-i chip, EL e mai primitor și răbdător o vreme, după care începe trăinicia, mai altfel.

3520...Slobozindu-ne cu adevărat oameni

  Sînt foarte multe dileme și semne de întrebare și cu privire la VT și-i de aflat cînd va fi. Acel timp de îndreptățite căutări ce ne vor dumiri deplin cu privire la EL și noi. Încă din vechimea aflărilor comune și foarte ascunse-n inexplicații de-a valma. De aflat ce și cum, în privința NT e clar, e o prostie de la cap la coadă, ce trebuie uitată grabnic.
  Și de făcut LUI, curat loc, absolut, fără tăgadă, aflîndu-L fiecare după puterile date. Îndreptat între oameni să se afle concomitent dîndu-și seama de cum se află și de ce pe Pămînt. El și familia sa în fața LUI și ce se cade a fi în ce direcție cu bun-simț și binele util. Nu numai alor săi ci și celorlalți în deplină cunoaștere de datorii umane corecte.
  Vom afla destule minciuni și tărășenii lungite și mărite de cînd lumea, slobozindu-ne cu adevărat oameni.

3195.Cătîndu-ne un rost cam ne la locul său, dar asta-i vrerea deocamdată, bat-o vina

  Cu toate ale noastre vieți întruna de căutări ale existenței cum ne orînduim. Mai străbat din cînd în cînd și aflări despre altfel de oameni cu chemări spre înalturi. De CER ce nu ne sînt la îndemînă tuturora, cam le știm din auzite, ehei învechite. Străpungeri de hihnă ne la locul ei, lumini din nelumini păreri omenești în necunoaștere.
  Dar strașnice de ne-ar fi la îndemînă, nu-L merităm și se ține la distanță de fiecare. Cum îi dat, nu la fel, ci însingurat de putem, doar de putem să ne apropiem și consimte. Că de nu, e cam în zadar o vreme și cine  știe ce mai afli, cumva acătării de devii. În timp te procopsești și tu cu ce nu gîndita-i vreodată bine, că de bine-i căutarea.
  De rele-i plină tătă valea asta de înstrăinare hîdă fără EL și noi zîrliți care încotro. Căutîndu-ne un rost cam ne la locul său, dar asta-i vrerea deocamdată, bat-o vina.

2920.Corectitudinea să învingă, chiar păgubitoare fiind

  Prin căutări și ne găsiri se află ieșirea din sine, corectarea rătăcirilor. Pentru o înfăptuire cumsecade de om cum se cere, îndreptat firesc spre bine și dreptate. Înlăturînd falsitatea, minciuna, înșelătoria cît de profitabilă ar fi, e de dezmințit și corectitudinea să învingă. Chiar de-i păgubitoare, nu-i bine să te bazezi pe ademenire și iluzii deșarte.
  Mărinimia, toleranța și îmbunătățirea omului să fie înainte de toate călăuza ființei în viață mereu. Că-n caz de nepricepere a cerințelor SALE și nerecunoașterii LUI cu adevărat. Sînt părăsirile și represaliile, punîndu-i pe oameni să se păruiască reciproc. Confruntări de mai mare ori mică amploare, cu morți și suferinzi, victime ale nedreptății lumii în fața LUI.
  Degeaba sînt unii toleranți de nu-i întreaga masă condusă cum trebuie, urmările-s. De atenționare și îndreptare conform principiilor LUI date omenirii mereu în timp.

2829.Mereu o nemulțumire firească în așa lume

  Viața ne implică-n căutări, scormonirea interesată a unor nedumerite întrebări. Găsiri de cîte explicații, cu mai mare ori mai puțin succes, ce nu sînt singurele. Mereu apărînd altele și altele, viața ne tot dă ocazii și satisfacții nu chiar cum am dori. Rămînînd mereu o nemulțumire firească în așa lume nedreaptă și cu interese mărunte.
  O grabă stăpînită, că nu poate ține mult, ne stingem destul de repede din aprinse porniri. Năvalnice ce se cred în creștere și mărire curioasă înspre cunoaștere. Dar se sting uneori pînă la mal, piere elanul, energia e insuficientă. Omul e delăsător, doar ceva deosebit să-i hrănească căutările pînă reușește. E greu uneori se și poate învinge neputința și cu îndărătnicie bună afla ce trebuie.
  Doar se cere să fim cum trebuie și să nu ne greșim țelul din neputința de a fi oameni. Adevărați, demni și cu știința SA corectă, netrucată, ce ne definește și înalță înspre ceea ce trebuie să fim.

2786.Că odraslele o mai duc o vreme după părinți

  Da cui-i pasă, nouă tuturora, ce ținem de această lume umană, încă în căutări. Să ne aflăm menirea ce ni-i ascunsă că nu-L dibuim bine, e o vreme ce trebuie aflată. Cînd va dori doar EL. Și să ne comportăm cumsecade între oameni cu binele mereu în față. Iar despre partea familiei ce se încheagă, ține doar de sînt copii, cît existăm noi ca părinți.
  Punîndu-se la socoteală, că odraslele o mai duc o vreme după părinți. Că de nu îi bai, sîntem penalizați de CER noi ca părinți, de suferă ori ne mor copii. Atrăgîndu-ni-se atenția că-I greșim și să ne revenim cum trebuie să fim ca oameni în fața LUI. De nu, vor urma și altele de tras pînă de nu și nu, o sfeclim definitiv. De minte nu avem și ne-am irosit o viață în fața SA, ce-I nemulțumit că nu-L știm.
  Căutînd să ne comportăm cum se cuvine, ca să avem o viață tihnită și mulțumiți. În toate cele mereu pînă la finalul știut. Doar astfel ni-i viața concepută pe Pămînt de Diriguitorii CER-ești.

2499.Cea mai mare dezamăgire e de ordin spiritual

  Ne străduim a înțelege viața, uneori complicîndu-ne-o, în căutări continui. Chiar și cu mari nevoi ne luptăm ca să ne fericim oarecum în timp, ce nu ni-i mereu aliat. Și cea mai mare dezamăgire e de ordin spiritual, e suma tuturor trăirilor și-i grav. Că nu o pricepem în așa nedreptate ni-i ascuns esențialul existenței conlucrarea pe față cu EL. Ceea ce nu-i deloc pusă la punct ci dosită de netrebnicii lumii.
  Mai mult nici pentru ei însăși căpoșii nedreptăților nu se pricep a fi cum trebuie în fața SA. Și prin ricoșeu, nici cum ar vrea înaintea noastră, ratîndu-și singuri ei viața. Înstrăinați de EL, părăsiți plătim cu toții că nu-L cunoaștem cît mai bine cu putință. În primul rînd revenind la îndreptarea între oameni, trebuie să ne dezvățăm a tot da vina pe alții.
  Și mai ales pe închipuiri, ce-i o trăsnaie veche, să nu ne mai luăm de rău și urît ci numai de bine și să-l înfăptuim prin vorbe și acțiuni. Trezindu-ne la realitatea LUI și s-o respectăm întocmai. Nu-i nevoie de credință în EL de nu puteți, fiți oameni drepți și corecți între ceilalți.

2111.Perioadă ce ne-o dorim să dureze așa

   Nedrepții în căutările lor spirituale cît încă sînt în grațiile, perioadei de încercare. Dată de SUS, o vreme în care cam fiecare o simte un timp cînd le cam merg. Unele și altele, poate nu chiar ca unse, dar se află din viață trăiri diverse. Perioadă ce ne-o dorim să dureze așa, obișnuindu-ne cu ea, cu plusuri și minusuri.
   Dar nu e așa, fiind nedrepți în continuare, cît încape, îL determinăm să ne părăsească. Mai supărat pe neputința noastră îndărătnică fără EL și fără bun-simț între oameni. Și astfel o putem termina cu viața, neînpliniți, nemulțumiți, nepricepînd rostul nostru pe aicea. Dar totuși tot neisprăviții se țin tare în nimicnicia lor.
   Știind cam ce-i așteaptă, dar nepricepînd viața, Esența, Baza își recomnadă unii altora. Să nu le fie frică de moarte, că-i poate lua pe nepregătite, cam mereu. Că fiecare nedrept dorește să o ducă cît mai mult, dar fără să dea nimic în schimb. De bine, util și chiar frumos între oameni și fără EL, care-I cel mai Important.