4415..Îmbuibați cu necuvenite.

  Deci e de urmat educația așa cum e ea foarte tributară cunoașterii nostre, a naturii și mai ales a LUI și legătura cu noi. Oamenii nu oricum ci-n deriva ce ni se pare doar întîmplătoare, fiind în realitatea SA cu noi doar, nu știm mai multe. Ci doar bănuim unele și altele deocamdată, pînă la acea Coborîre a LUI printre noi, aflîndu-ne atunci în timp și spațiu menirea.
  Datul bată-l vina pe față, ce încă-l aproximăm nefiresc de țepeni în cîte și mai cîte nerozii, îndepărtați de calea cu EL neaflată mai defel. E destulă muncă și preocupare cu toții mai vechi și mai noi într-ale cunoașterii cît o știm așa șchioapă și neputincioasă. Dar e un demers deocamdată necesar pentru toți cam pe un aliniament de această desăvîșire nedesăvîrșită, că nu ne știm.
  Și mai ales nu-L știm corect îmbuibați cu cîte nedreptăți și neadevăruri gîrlă, imoralități și cîte și mai cîte toate cele necuvenite.

4258..Îndepărtat.

  Ne tot încearcă de cînd lumea asta tot încă începătoare în ale cunoașterii, ținînd aproape de noi să-L știm cît ne învrednicim. Cît merităm, că-I tare pretențios și atent să progresăm în bine nu-n rău cum încă ni-i firea needucată corect și azi. În destulă îndepărtare de țelul SĂU cu noi împreună ne dații pe brazdă, ci-n deriva întîmplărilor ce ne tot domină micimea cu așa ochi de melc.
  Cu așa simțuri tocite nu de o voință cuceritoare de înfăptuiri corecte, benefice nouă, naturii și-n conlucrare cu EL. Și Lumea LUI atît de ascunsă și diversă, dar nu după cum încă ne imaginăm în deruta de nu reuși încă să fim oamenii pe care-i. Preconizează CER-ul, ci niște muhaiele de nimica moral și drept, ci-n virtutea unor porniri încă animalice ce încă străbat mileniile.
  Din vremea debarcării noastre de către EI în vederea populării Planetei date spre sprijin în devenirea noastră oarecum ființe ale viitorului, acuma încă îndepărtat.

3665..După care începe trăinicia, mai altfel

  Sînt momente în viață, trăiri deznădăjduite, de dezmeticite în virtutea unor căutări. Împliniri ale cunoașterii în spiritualitate, cît putem, în așa secetă de EL și noi cum ar trebui. Să fim între noi și-n fața LUI și-i tare greu, doar printr-o străduință motivată. De cine știe ce minuni, ori constrîngeri fără ieșiri cunoscute, dîndu-ne pe ceea de doar credem, bănuim.
  Interesați pe moment și de simțim și răspunsul pe măsură ori așteptat, convingerea. O ia razna și închipuirea soră bună ne înșfacă într-o altă dimensiune ne trezim oarecum. Cu timpul ne venim în fire, căutînd prin comportări mai acătării, să ne dovedim mai credincioși. Chiar și umilirea-i firească, neputința de a fi cum vrem, așa deodată și nu-i chip.
  Încercarea-i prea tare pentru noi, novicii și se poate lesne, cred, și rata de nu sîntem mai precauți. Ca începători nu-i chip, EL e mai primitor și răbdător o vreme, după care începe trăinicia, mai altfel.

2781.Nu înțelegem multe și triști trăim neîmpliniți

  Că oriunde pe Pămînt e loc de visare și aprofundare a cunoașterii noastre încă mici. Incipiente în diverse domenii ce ne sînt strașnic umbrite de EL, că nu merităm aflarea. Și omul o reușit diverse construcții și realizări și așa obstrucționat, în care-i mare. Sînt de admirat, dar gîndiți-vă de eram lăsați în pace și-L respectam cum se cuvine, ce mai eram împreună cu EL.
  Că nu înțelegem multe și triști ne tot ducem traiul neîmplinirilor și datorită lipsei LUI. Dintre noi, chiar nici nu ne dăm seama și-i așa o îndelungată prea îndelungată. Lipsă a LUI și a nostră cu EL, izolați și neîmpliniți, nici unul Nici Altul. E de gîndit bine ce și cum e de făcut în mod serios, că EL ne așteaptă. Și să nu-L mai facem să ne aștepte, pierzînd pe mîna noastră așa oportunități întruna.
  A că avem religiile ce se pretind în legătură cu EL, aiureli, hai să fim serioși. Nici în spate nu-i doare de EL și noi, ci de lor treburi înțepenite în multe și mărunte. Străine și de EL și de noi, de asta și ne merge așa și lor la fel neinspirate în fața SA.

2577.Facilitățile ne împing să expunem gîndirea

  Puține adevăruri ne umblă-n cap și tot la ele revenim mereu căutîndu-le deschidere. Spre a le da lumii, cunoașterii, nu la toți, dar la cei cu chemarea necesară. Facilitățile ne împing în fața doritorilor să ne expunem gîndirea clară, fermă. Nu contează vîrsta și profesia, concursul împrejurărilor e definitoriu și de nu ne lăsăm învinși de noi înșine.
  Cu bunăvoință în orice-i în viață să ne purtăm între oameni, știindu-L cumsecade. Cu pace lăuntrică să ne trebăluim viața, cu încredere în ceilalți și o oarecare reținere de se poate. Că-s foarte ușor greșelile de înfăptuit între oameni și-n fața LUI. E foarte grea reținerea de la a fi apucat și îndărătnic, e de muncă încă. Și că în final cu toții ne vom bucura cîndva, undeva, cine știe ce va mai fi pînă atunci?
  Uneori așteptăm plini de speranțe și cu încredere clară o întorsătură benefică. Ce cam întîrzie, se codește, se amînă o vreme, poate nu-s întrunite condițiile toate? E de pus suflet, dar nici la nesfîrșit, ci și o oarecare mulțumire, cu ceea ce este deja.

1621.Înglodîndu-ne în fața LUI și a nostră

   Viața, existența pe Pămîntul SĂU, în grija SA, doar EL din partea CER-ului. E un ciclu de experiențe reușite și nereușite, ori așa și așa. Trăiri la nivelul cunoașterii de care sîntem capabili la nivelul dezvoltării la care am ajuns. Că ne tot strofocăm să fim și mai și, e evident, dar ne și stricăm cu nedreptatea.
   Ce-i în lume extinsă și nerecunoscută, ca atare, înglodîndu-ne în fața SA și a noastră. Spălătoriile-s, de acest gen, încă-s foarte rare, de regulă ne zoim un pic și gata, ce fercheși zoioși sîntem. Nu-i în lume Baza vieții știută și respectată și-i bai foarte mare. O fost cîndva așa primitivă cum era, dar ne-o nemulțumit și EL o fost de acord. Dar ne ajunge deraierea să ne reabilităm, că ne altoiește în părăsire mereu.
   Nu-s comparabime viețile acelor inși ce deabia aterizați din CER începiau să trăiască pe aicea. În infernul sărbatic total fără mai nimica, ca animalele, în rînd cu animalele. Supraveghiați doar de SUS, fără vreun amestec, descurcă-se, simplu cu ce aveau în cap și fizic. Încet, foarte încet am evoluat pînă azi, dar nici aceia nu-L știau cam deloc și nici azi.
   În fața SA la fel de sălbatici nerecunoscători, neștiutori și încă și șmecheri. O dandana prostească, ce nu s-o fi gîndit la început c-or ajunge unii mai trîntori. Acum ne întrebăm multe și mărunte și vrem să cunoaștem, dar de CEI ce ne-o adus și creeat ioc întrebări?! Într-adevăr e un CAP în CER care răspunde de noi vii. Și are și miriade de ajutoare și cîte neînchipuite înființări și nu numai.
   Și în loc să căutăm ca să-L știm și asculta ca să-L aflăm și ce ne așteaptă. Într-o colaborare necesară că acum se mai poate înțelege și noi cu EL, sper. Nu-i bine că ne comportăm așa de ne dorit între noi, cu EL și nu știm nimica corect.
   Pe lîngă existență mai avem și trăirile, dorințele, necunoscutele în viață. Ne dorim și fericirea și liniștea să ne-o găsim, dar îs condiționate de SUS. Și nu le știm, dar le vrem și le furăm, le facem de mîntuială, îI greșim și plătim.