2577.Facilitățile ne împing să expunem gîndirea

  Puține adevăruri ne umblă-n cap și tot la ele revenim mereu căutîndu-le deschidere. Spre a le da lumii, cunoașterii, nu la toți, dar la cei cu chemarea necesară. Facilitățile ne împing în fața doritorilor să ne expunem gîndirea clară, fermă. Nu contează vîrsta și profesia, concursul împrejurărilor e definitoriu și de nu ne lăsăm învinși de noi înșine.
  Cu bunăvoință în orice-i în viață să ne purtăm între oameni, știindu-L cumsecade. Cu pace lăuntrică să ne trebăluim viața, cu încredere în ceilalți și o oarecare reținere de se poate. Că-s foarte ușor greșelile de înfăptuit între oameni și-n fața LUI. E foarte grea reținerea de la a fi apucat și îndărătnic, e de muncă încă. Și că în final cu toții ne vom bucura cîndva, undeva, cine știe ce va mai fi pînă atunci?
  Uneori așteptăm plini de speranțe și cu încredere clară o întorsătură benefică. Ce cam întîrzie, se codește, se amînă o vreme, poate nu-s întrunite condițiile toate? E de pus suflet, dar nici la nesfîrșit, ci și o oarecare mulțumire, cu ceea ce este deja.