4415..Îmbuibați cu necuvenite.

  Deci e de urmat educația așa cum e ea foarte tributară cunoașterii nostre, a naturii și mai ales a LUI și legătura cu noi. Oamenii nu oricum ci-n deriva ce ni se pare doar întîmplătoare, fiind în realitatea SA cu noi doar, nu știm mai multe. Ci doar bănuim unele și altele deocamdată, pînă la acea Coborîre a LUI printre noi, aflîndu-ne atunci în timp și spațiu menirea.
  Datul bată-l vina pe față, ce încă-l aproximăm nefiresc de țepeni în cîte și mai cîte nerozii, îndepărtați de calea cu EL neaflată mai defel. E destulă muncă și preocupare cu toții mai vechi și mai noi într-ale cunoașterii cît o știm așa șchioapă și neputincioasă. Dar e un demers deocamdată necesar pentru toți cam pe un aliniament de această desăvîșire nedesăvîrșită, că nu ne știm.
  Și mai ales nu-L știm corect îmbuibați cu cîte nedreptăți și neadevăruri gîrlă, imoralități și cîte și mai cîte toate cele necuvenite.

4358..Ce-o vom afla

  De asta-s și aparițiile de SUS așa diverse și diferit aplicate pe noi oamenii, astfel să le iau pe cele mai acătării, zic. Fatima și Medugorje într-un fel mai a la nt și Lourdes oarecum și Maglavitul și Parepa-Rușani, de la noi. Îs parcă mai aproape de o realitate „ireală” dar de luat oarecum mai degrabă-n serios, e bai strașnic mare cu așa dandana în cer și pe Pămînt.
  Amerindienii din sud parcă abordează mai drastic și mai pe șleau în scrierile lor străvechi chestiunea cu EL, Zeul distrugerii și al construcției. Adică al morții și al vieții, deci ori, ori nu-i cale de mijloc, oare?! și-i de aflat și vom afla cînd va fi astă treabă-n curs. Acuma-i încă prea timpuriu și eu cam grăbit a vă distrage atenția de la așa lumească nelegiuire ce vă ia viața toată, nu?!
  E al construcției de nu sîntem dezvoltați, începători și cîte și mai cîte neterminate-n curs, dar și al morții de ne arătăm. Oarecum mai deslușiți la ceea ce reușim bineînțeles nu acătării, că atunci cred că altă viață, ce-o vom afla noi cu EL așijderea.

4013...Incapacitatea de a fi oameni la locul nostru.

  Despre tineri și relații lor cu lumea, oamenii porniți înspre viață în aflare. Cumpănirea cu vîrstnicii, înțelepciunea așezată cîtă e, că mai e de aflat încă. După așa secetă de bine și dreptate, cît și-n dreptul SĂU de a fi repus între noi. Cumsecade, că-i cale lungă să ne ajungă, vom trăi și vom consemna. Priceperea de jos față de ce trebuie să devenim cum se știe doar SUS.
  Și noi încă nu dibuim și nici nu ne prea interesăm să nu care cumva să ne stricăm. Fărmarea asta în aflarea LUI și a nostră cum trebuie să ne vie și la socoteală. E încă dificilă în așa lumesc nelegiuit, înrăit, șmecherit și cîte și mai cîte doar. Cum ni se cuvine a fi, nu reușim, parcă  așa ni-i datul și totuși nu-i, dar tot demonstrăm.
  Fără tăgadă incapacitatea de a fi oameni la locul nostru între noi și-n fața SA.

3942...Nu ne dăm seama de noi înșine.

  Doar de n-ar fi Dumnezeu, deci o aberație, doar atunci și nu-i cazul între oamenii. Pămîntului, că slavă LUI Este, că nu-L recunosc destui, plătesc pentru asta. Ei și ai lor, deci drepții, îndreptățiți între ceilalți, să se potolească cît li-i bunul-simț. Și dreptatea ce-o știu mai bine ca alții și să nu o încalce de dragul măriri, pot cunoaște astfel căderea.
  Deci se presupunea prin absurd, de nedrepții la modă mai înainte că de nu ar fi EL. Drepților le-ar cădea-n sarcină să-L înlocuiască, aiureli ca să ne dăm seama. De putem, e și asta o posibilitate de a nu realiza asta fiind tare limitați, că nu-i posibil. EL fiind veșnic, Veșnic, doar noi efemeri și așa tare îngrijorați în prostia noastră față de EL.
  E o culme a  neputinței, a netrebniciei, a îngînfării umane fără Dumnezeu. Nu ne dăm seama de noi înșine și micimea reală a omului în raport cu EL Creatorul Totului!

3927...Între aflate trăinicii.

  Noi oamenii nu ne recontopim în natură, ci murim fără alte urmări pe Pămînt. Dispărem nu în neant, ci-n țărînă trupul în descompunere terestră oarecum. Restul, gîndirea și spiritul Undeva, ori cine știe unde-s potrivite de unde au provenit. Uitînd periplul vieții trăite, de nu-s demni de ceea ne cere EL să-I fim și-ntre oameni și-n natură.
  Și atunci se schimbă foaia de parcurs și-L urmăm demni cumva, ce se știe doar SUS. Deci judecata-i pe loc atunci cînd nu mai ești, unii află ceva mai înainte. Dîndu-le posibilitate de a îndruma pe cine trebuie să-și schimbe felul și chiar. Își află o altă îndeletnicire în timp, radicală vieții duse fără căpătîi, ci-n schimbarea bună.
  În mirarea celorlalți nedumeriți de posibilitatea de a ne afla menirea între aflate trăinicii.

3706...Nu-s de izbeliște cum e lăsat fiecare neputincios

  Nu oricui îi este îngăduit a crede în EL, doar oamenii cu aptitudini vădite în acest sens. Mai ales oamenii culți, învățații, erudiții, savanții, că masele largi se iau după cîte mișelii. La moda religiilor profitoare de cînd lumea, destui gură-cască urmează fără să știe ce. Nici nu-și pun întrebări de genul, de ce se suferă dacă-L respectă și-L cred?!
  De regulă li se vînd cîte explicații neroade că așa-i normal în lumea de azi și dintotdeuna. Prostirea omenirii e adusă pe culmi ale neputinței în fața SA, în realitate nu-I se poate rezista cu minciuni. Și nelegiuirile mereu scose la mezat de șmecheri și nătărăi cît e lumea fărădelegii. Oamenii cu ceva în cap odată aflată calea corectă cu EL nu se mai află sub puterea neroziilor religionarilor.
  Cu toate că-i muncă de îndreptare și aflarea căi de urmat, nu-s de izbeliște cum e lăsat fiecare neputincios.

3702...Și în timpul acordat fiecăruia în parte

   Nu-i în CER nimica pentru noi, ca oameni, ci doar ai LUI din Lumea SA, îs pe acolo. Că spiritul și gîndirea acumulată într-o viață, adică sufletul, își are calea lui ce noi n-o știm. Dar închipuiri gîrlă și nedrepții și-au găsit suficienți gură-cască în toată lumea, de cînd lumea. Și încă și azi continuă prostirea, nelegiuirea potrivnică LUI și nouă în neștire, doar LUI dîndu-I socoteală. Fiecare cînd îi vine rîndul, aici și nu în alte părți, cum vă tot aburesc netrebnicii pe voi naivii.
  Ce sîntem fiecare de te lași încălecat în așa neputințe de a fi corecți între noi și-n fața SA. Că doar aici EL ne pretinde îndreptarea între oameni și cu EL respectîndu-L, crezîndu-L pe Singurul Dumnezeu. Nu cîți necurați și închipuiri mincinoase, ce vă scot din calea preconizată SUS nouă împreună cu EL. Iar cînd vine scadența, dați toate pe una, nepricepuți, zăpăciți de atîta nedreptate și nelegiuire, ce-i de plătit de nu vă dezmeticiți cum trebuie.
  Și în timpul acordat fiecăruia în parte, în care trebuie sa ne încadrăm cumsecade, omenește cu EL.

3617..Ci mai responsabil, mai atent drămuită viața

  Poate doar ni se pare din necunoștință de cauză, nepriceperea în raport cu Divinitate. Oamenii își zic că EL nu ne dorește, eu zic, deoarece îL nemulțumim încă. Din vechime nedumerindu-ne asupra SA și a nostră în raport cu EL și  Lumea LUI. Se mai poate să ne fie accentuată nepriceperea, fiind pe calea consimțită o vreme.
  Și de EL simțită de acei aleși temporar, care se dovedesc ulterior nevrednici. Părăsiți își irosesc speranțe de izbăviri necunoscute, ci mai degrabă neîmpliniri simțite. Cu mirare în timp și spațiu, transmise și altora la derută, EL înlesnind, doar ne va veni mintea mai abitir cumva. În aflarea corectă a SA și a raportului nostru corect cu EL, nu de mîntuială, să zic.
  Ci mai responsabil, mai atent drămuită viața trăită-n preajma SA simțită mai altfel. Îmbunătățită, coerentă și distantă de nelegiuiri și lumescul nedrept, Întîmpinîndu-L oarecum măcar, în comuniunea aflată-n dorință.

3550.Rătăciți în cîte nefolositoare și întortochiate trăiri

  Nu că nu ar putea dar nu vrea, e un fel de precauțiune față de noi oamenii. CER-ul nu ne vîră, nu ne silește ce să vorbim și ce să înfăptuim în orice împrejurări. Ne lasă singuri, ne-o tot dus pînă la numite limite din proiectul omul pe Pămîntul dat. Și de acolo înainte ori înapoi, după cum ne rînduim trăirile, nu chiar independenți total.
  Ne mai dă brînci și indicații uneori doar, cînd nu-L mulțumim cum evoluăm. Doar uneori, în rest noi cu noi și EL cu ale LUI, de noi tot atent fiind să nu greșim foarte mult traseul oarecum trasat. Doar de CER, știut, noi în timp de ne vom învrednici vreodată, aflînd cei de aflat totuși. Nu mai mult că putem dezechilibra tării ce nu ne privesc, încă cred multă vreme.
  După cum ne prezentăm încă fără EL în demersurile noastre de aflare a noastră. Și a LUI și încă ne dumeriți, ci rătăciți în cîte nefolositoare și întortochiate trăiri.

3129.Derbedeii neavînd ca azi așa trecere peste tot înfruntînd bunul-simț și binele ca și restul trebuincios

  E totuși de gîndit la un fapt, în secolul XIX și la început de XX, omenirea era totuși mai corectă. În raport cu ce-i azi între oameni lipsiți de cinste, cultură, leneși și sinceri înrăiți și urîțîți, nimic nu știm. Noroc cu explozia  și permanentizarea informației și dezinformarea la zi, la clipă chiar.  Dar cu ce folos practic la o adică, oricînd posibil de se vrea părăsirea ne poate încăleca nevoia.
  Și totuși nici avertizați ca-n secolul trecut nu sîntem, fiind mult mai pasibili de nevoi așa nedrepți. Și mai fără EL, înstrăinați de cerințele SALE și totuși lăsați deocamdată în pace?! Oarecum, că-n relitate tot ni se arată neputința în diferite părți ale omenirii prin necazuri limitate. Ce le aflăm, nepregătiți mereu a ne îndrepta cumsecade în lume.
  Și oamenii culți și responsabili la o adică dau dovadă de necugetare, înlesnind. Purtările neroade de azi încă de mai înainte cînd încă se mai putea îndrepta multe. Derbedeii neavînd ca azi așa trecere peste tot înfruntînd bunul-simț și binele ca și restul trebuincios.

2994.De data ceea fără aI mai greși deloc, înspre nou

  Degeaba ne tot chinuim să ne justificăm unii la alții și să căutăm vinovății în cazuri. De urgii ce-și provoacă unii altora oamenii între ei, doar ca să fie pedepsiții. Părăsiții din fața LUI, pentru grave ne luări în seamă a LUI și cerințelor SALE. Date omenirii dintotdeauna de CER după facerea lumii și știute, pricepute atunci. Și respectate o vreme, doar o vreme, că repede ulterior am început uitarea.
  Renegarea LUI și căutarea ca și acuma a cîte minciuni înlocuitoare LUI, supărîndu-L cumplit. De asta s-o și distanțat de noi oamenii o lungă vreme, doar cîțiva mai deosebiți. Acceptați de EL I se mai țineau aproape în acele vremuri, oarecum grele pe Pămînt. Cît încă va mai dura perioada de înstrăinare, vom constata încă un timp.
  Cînd va începe schimbarea, marea schimbare a noastră cu EL mai apropiat nouă. La toți, urmîndu-L, de data aceea fără ai mai greși deloc, înspre ce avem de îndeplinit.

2874.Important să pricepem toți fără excepții

  Că trebuie să ne supunem ordinii dictate de SUS, cu privire la îndreptarea între noi oamenii. E lucru de priceput, că nu-s termene precise ci o vreme ce va veni cînd va fi hotărîtă de EL. De asemenea cunoașterea LUI, nu-i limitată de timp, ne vom învrednici, tot așa cînd va dori EL. Cum va face acesta tot așa vom afla la vreme aceea, nu-i bătută în cuie nici o posibilitate.
  Vom trăi și vom vedea, important să pricepem toți fără excepții ce trebuie de făcut atunci. Nu că-i o limită,  vom fi consultați oarecum fiind încunoștințați de ce va fi cu noi din timp. Să ne putem adapta, oarecum vom progresa înspre ceea ce trebuie făcut atunci. Important e să ne ținem de îndreptarea cerută insistent de CER. Moralizarea între oameni și-n natură, binele mereu și fără rele și urîte vorbe și fapte.
  Despre EL să ne informăm corect Cine E, și să nu-L mai facem gelos, că plătim. Destul o suportat și nu se mai poate așa continua nerecunoștința în fața LUI. Ci încredințarea corectă cît poate fiecare, vom afla.

2574.Învățămintele frumoase să prindă binele și utilul

  Ființe sociabile oamenii, nu au căderea în fața frumosului de orice fel să fie singuri. Ci însoțiți, urmați, chiar și din întîmplare să se asiste nu muți, ci învățînd unii de la alții. Pentru ca învățămintele să prindă binele și utilul, inspirat corect și cît mai la timp în spațiul omenesc. Încă destul de sărăcit de nefireasca viață, searbădă de nedreptatea aplicată omenirii.
  Și trebuința de a ne raporta mereu corect la EL, e o lipsă colosală între oameni. Și încă nu-i sesizată pe de-a-ntregul, încă-i scăldată ca la Ploiești, Chestiunea. Că nu ne vedem în noi înșine vinovăția în orice e pe lumea asta necorespunzător, ci alții. Și ar fi timpul să ne coborîm mai întîi în noi înșine și să căutăm îndreptarea. Spre a ne ridica cu încetul spre aflarea necesară, cunoașterii căi de urmat cum trebuie.
  Terestru ni-i foarte grea împlinirea de capul nostru, de nu avem cutezanță fermă și clară. De simțim că ne-ar fi necesară și habar nu avem și nici putere, soluția E EL. Și sigur vom simți schimbarea mult dorită și niciodată poate exprimată, necunoscută fiind.

2496.Măcar îs mai cu bun-simț, nu promit atîtea

  Nedreptatea o venit, în religii, cu atîtea inovații, ca oamenii pe pămînt să-și facă de cap. Nedrepți și ordinari, și așa-s, dînd peste cap morala și binele, că vor plăti dincolo. Cînd va fi peste milenii poate, tîmpenii de adormi copii și pentru gură-cască, destui. Celelalte religii măcar îs mai cu bun-simț, nu-ți prea promit marea cu sare. Dar Dumnezeu, nu necuratul lor mort vechi fără nici o trecere în CER.
  Deci EL nu lasă lucrurile de izbeliște și părăsiți nedrepții plătesc, la soroc. Nu le priește neisprăviților, o viață întreagă trag mîța de coadă și numai răutăți și nedreptăți fac. Și la necaz nu se gîndesc, din timp să se îndrepte, nu. Dar EL, Adevăratul Dumnezeu îi are în grijă pe toți oamenii Pămîntului. Și-i dă fiecăruia după cum merită și bine și rău și altele ce li se cade, cînd li se cade.
  Nu le promite verzi și uscate ca nedrepții, cu religiile lor după ureche. Ci adevărul SĂU, aici îi și bine și rău după cum îți așterni în viață. Și neamul cum ți-o pregătit viața, ca tu inițial s-o duci cumsecade. Că se poate să nici n-o începi bine de nu ești vrednic în fața SA și a nostră. Deci numai de EL depindem, restu-s bazaconii.

2484.Puterea de a te împotrivi nedreptății

   Nu ne rămîne decît a trăi neînsemnați, fără însemnătate, degeaba, irosindu-ne. Fără rost, de nu conștientizăm îndreptarea între noi oamenii, moralizarea. Ce ne ridică din praful drumului, conferindu-ne demnitate, tărie, rezistență. Puterea de a te împotrivi nedreptății, urîtului și răului, lumescului distrugător.
  Contribuind cum poți la definirea ta firească, bună, știind cum e să trăiești adevărat. Văzînd totul despre viață, cît poți, contribuind cumsecade la ea. Nu neputincios, neimplicat corect, eșuînd nemulțumit de finalul ei, neînțelegînd viața. Ca o necesitate de a-L ști bine, contribuind fiecare la realizarea programei Sale, omul adevărat pe Pămînt.
  De nu te ajung nevoile, nedreptule și părăsit plătești oalele sparte pînă la un final grăbit. Numai și numai din cauza ta, că nu-ți știi lungul nasului în bine și cu bun- simț. Conviețuind între ceilalți, știindu-L cît mai bine, neimplicîndu-te în religiile strîmbe LUI și nouă.