3689..Așa din seninul Pămîntului

  Rostul nostru prin lume, pe Pămînt nu-i deloc întîmpare, ci programare strictă. De SUS și urmăm un traseu de cunoaștere în dobîndire continuă, trebuincioasă. Ce ne va edifica în relațiile cu CER-ul, natura Pămîntului și-ntre noi oamenii. Universul își are menirea ce încă n-o știm mai defel, limitați în comportări benefice.
  Între noi înșine încă și EL ne limitează, dezvăluirea celor ce-I sînt mai la îndemînă. Firesc și pentru noi nefirești, din vina noastră, neputincioșii ce trebuie să ne îndreptăm. Căutîndu-ne de noi cum e nevoie, firesc și cu adevărat cumsecade a fi. În care viața nu-i un fenomen natural, așa la întîmplare, mai ales viața oamenilor.
  Ce sîntem, nu o năstrușnică arătare datorită hazardului, așa din seninul Pămîntului.

3485 Om evolua altfel oarecum acuma nebănuit

  Da nu credem ceea ce ni se petrece mereu cît trăim, zicîndu-se că-i întîmpare și întîmplări. Mereu oarecum cu întîmplările ce ne vin la gură a zice, și asta și credem și nu-i. Ci totul o amănunțită și urmărită trasare a vieții fiecăruia cu mult înainte de a se naște. Neîncrederea în noi înșine, în cei de alăturea și de oriunde și mai ale necunoașterea SA, cum trebuie.
  E „vina” întregii tărășenii ce-o tot trăim cu toții, nu de acuma ci de cînd e lumea asta nedreaptă LUI și nouă. Așa dată să fim și să fie, aflîndu-ne cînd va fi să fie, cutremurați atunci, să nu ne mai revenim nedrepți niciodată. Că destule am tras din străvechime continuu și să ne ajungă definitiv cît om mai fi pe Pămînt oameni. Că-n continuare om evolua altfel oarecum acuma nebănuit, în alte coordonate conform CER-ului.

2725.Pot fi ei următorii vizați în necazuri

  Că cei ce-și zic ei, din întîmplare doar asistînd la cîte priveliști ale suferințelor. Celor în nevoi, părăsiții, îs cu bună știință de SUS, puși să vadă și să reflecteze. De-s demni în fața LUI, ori ba și-n curînd cum li-i poteca de SUS dată. Și inconștienți de datoria ce-o au în fața LUI, pot fi ei următorii vizați în necazuri. Nimica nu-i întîplător în viața dată pe Pămînt și reveniți-vă oameni ai LUI Dumnezeu.
  Ori nu vă considerați așa și-mi răcesc gura și scrisul degeaba, imorali și nedrepți. Vă duceți viața în necunoașterea căi spre EL și-n curînd, cînd va socoti EL, plătiți. Că vi-i silă de nedrepții în deznădejdii și vă feriți ca de leproși. Ori din contra vă zgîiți în neștire, tot aia-i, de minte nu aveți pentru voi și familia voastră.
  Să vă comportați firesc omenește, că nu-i simplu, știu, dar să intrați sub zodia nevoilor? Știți ce riscați? Iresponsabililor în rînd cu nedreptatea în fața LUI și a noastră. Oricînd puteți fi făcuți una cu pămîntul de nu-L luați în seamă!

2674.Și n-o fost recunoscut și i se ofereau bilete...

  Mi-o atras atenți o întîlpare mai altfel, petrecută nu demult la noi cu ocazia unui concert. La București, Giani Morandi, cunoscut artist italian, în vîrstă acum, dar încă activ. O făcut o încercare, intrînd în vederea concertului ce-l avea de susținut, nu pe unde se intră ca artist în concert. Ci pe unde intră publicul, și n-o fost recunoscut și i se ofereu bilete contra cost la propriul său spectacol.
  Așa-i și-n cazul SĂU, pe Pămîntul SĂU, printre creația SA, oamenii și celelalte. Că toate-s cu acordul SĂU, ori chiar de EL concepute și în realizare cum noi nu știm. Deci nu-I recunoscut și nici respectat, ci o minciună gogonată, închipuit zeu de către nedrepții SĂI și ai noștri. I se dă cu tifla aproape în față, de către nedreptate în floare, ce ne ia de fraieri, de multă vreme.
  Găsindu-și și adepți suficienți, ce nu au minte nici cît o vraghie, să-I întorci dosul. Însuți Creatorului lumii și să nu sughiți măcar, e ceva cu așa nelegiuită treabă. Ce trebuie cumva îndreptată cînd va hotărî EL, că toate-s cu acordul SĂU făcute și desfăcute.

2574.Învățămintele frumoase să prindă binele și utilul

  Ființe sociabile oamenii, nu au căderea în fața frumosului de orice fel să fie singuri. Ci însoțiți, urmați, chiar și din întîmplare să se asiste nu muți, ci învățînd unii de la alții. Pentru ca învățămintele să prindă binele și utilul, inspirat corect și cît mai la timp în spațiul omenesc. Încă destul de sărăcit de nefireasca viață, searbădă de nedreptatea aplicată omenirii.
  Și trebuința de a ne raporta mereu corect la EL, e o lipsă colosală între oameni. Și încă nu-i sesizată pe de-a-ntregul, încă-i scăldată ca la Ploiești, Chestiunea. Că nu ne vedem în noi înșine vinovăția în orice e pe lumea asta necorespunzător, ci alții. Și ar fi timpul să ne coborîm mai întîi în noi înșine și să căutăm îndreptarea. Spre a ne ridica cu încetul spre aflarea necesară, cunoașterii căi de urmat cum trebuie.
  Terestru ni-i foarte grea împlinirea de capul nostru, de nu avem cutezanță fermă și clară. De simțim că ne-ar fi necesară și habar nu avem și nici putere, soluția E EL. Și sigur vom simți schimbarea mult dorită și niciodată poate exprimată, necunoscută fiind.

1673.Viața ne acordă ceea ce dorim pînă la urmă

   Reiau o întîmplare, ce nu-i întîmplare ci programare a ceea ce trebuia să se petreacă. Fiind piatra de temelie a legăturii mele cu EL. Eram lîngă un apropiat în suferință grea la spital, necredincios convins, absolut necredincios. Dar totuși informat despre ale religiei creștine reguli la nivelul obștii de unde era.
    Suferise mult și fără mari șanse avea de trecut un hop chirurgical, ce nu-i prea dădea șanse. În ultimul moment printr-un concurs de împrejurări, hotărăsc să cer ajutor Divin. Că alte șanse nu se întrezăreau atunci pentru apropiat, rămas singur și neajutorat. Cu o ”imagine” a sf.Ilie, în mînă invoc mereu cît durează intervenția și mi se confirmă reușita la finalul operației.
   Iese viu din operație, cînd nu i se dădeau șanse mai deloc, așa de precare erau condițiile lui. Aseară mi s-o confirmat că de continuam legătura de SUS, apropiatul era acuma printre noi. Dar atunci eram un neinițiat în ale credinței, de-abia la peste un an de la cele evenimente, EL m-o abordat, după cum am mai zis. Și continu-i și azi acea inițiativă a SA asupra-mi și nu o voi mai rata credința ce-o am în EL.
   Și-o voi continua cît va dori EL, că de unul singur fără acordul SĂU nimic nu pot face în această direcție salvatoare consider eu acuma. Și nu numai salvatoare pentru mine și familia mea, ci și pentru alții, cîți vor fi. Și nu-mi voi lua în rîs acestă îndeletnicire, de a-L urma, ci orice altceva, ce-mi aparțin ori nu. Ca viața, ființa mea, lumea, societatea, oamenii în general, bunurile, etc.
   Că preocuparea ce EL mi-o impune continuu de cca. cinci ani și ceva, e mai mult teoretică, practică pe NET în favoarea LUI. Cît pricep eu din acest demers ce ne privește pe toți și pe EL. Și de ceea ce prin vrerea și meritul nostru, dat nouă prin binăvoința CER-ului, adică viața.
   Viața pînă la urmă ne acordă ceea ce dorim, doar ceea ce dorim cu adevărat. Și de-i cazul încet, încet cum convii în cele din urmă să rămîi cu ceea ce trebuie și se impune ca o necesitate. Chiar de nu ai acordul celorlanți, tu contezi în ceea ce trebuie și simți că-i neapărat necesar, E EL în definitiv. Și nu poate fi ignorat.