3689..Așa din seninul Pămîntului

  Rostul nostru prin lume, pe Pămînt nu-i deloc întîmpare, ci programare strictă. De SUS și urmăm un traseu de cunoaștere în dobîndire continuă, trebuincioasă. Ce ne va edifica în relațiile cu CER-ul, natura Pămîntului și-ntre noi oamenii. Universul își are menirea ce încă n-o știm mai defel, limitați în comportări benefice.
  Între noi înșine încă și EL ne limitează, dezvăluirea celor ce-I sînt mai la îndemînă. Firesc și pentru noi nefirești, din vina noastră, neputincioșii ce trebuie să ne îndreptăm. Căutîndu-ne de noi cum e nevoie, firesc și cu adevărat cumsecade a fi. În care viața nu-i un fenomen natural, așa la întîmplare, mai ales viața oamenilor.
  Ce sîntem, nu o năstrușnică arătare datorită hazardului, așa din seninul Pămîntului.