3885...Chiar de cam știm că-i rateu viața

  De la o vîrstă decădem, nu mai sîntem așa în formă, sensul vieții nu-l mai percepem așa viu. Ni se cam îneacă corăbiile într-un larg ce nu-i chiar așa larg, strîmtorați din lipsa perspectivelor. Cel puțin de nu și a altora ce o dată ne rețineau într-o lume chiar neînsemnată. Cum îmi dau seama debia acuma, dar ce mai contează, ne agățăm de paiul plutitor.
  Noi odinioară mai vii, acuma cam delăsători, încă nu chiar compromiși. Năzuința cu EL alăturea, chiar de-I de ne înțeles și nu se dă-n vînt să ne lămurim. E totuși o aflare de noutăți într-un domeniu esențial, chiar Esența viețuirii noastre pe aicea. Dar cine mai are timp într-o așa vînzoleală nebună, nebună fără cap și coadă. De noi cum trebuie să mai fim și încă de EL, așa pretențios și prețios în toate cele.
  Nu ne mai complicăm, de nu vrea să-L știm, nu-L știm și pace, chiar de cam știm că-i rateu viața.

2674.Și n-o fost recunoscut și i se ofereau bilete...

  Mi-o atras atenți o întîlpare mai altfel, petrecută nu demult la noi cu ocazia unui concert. La București, Giani Morandi, cunoscut artist italian, în vîrstă acum, dar încă activ. O făcut o încercare, intrînd în vederea concertului ce-l avea de susținut, nu pe unde se intră ca artist în concert. Ci pe unde intră publicul, și n-o fost recunoscut și i se ofereu bilete contra cost la propriul său spectacol.
  Așa-i și-n cazul SĂU, pe Pămîntul SĂU, printre creația SA, oamenii și celelalte. Că toate-s cu acordul SĂU, ori chiar de EL concepute și în realizare cum noi nu știm. Deci nu-I recunoscut și nici respectat, ci o minciună gogonată, închipuit zeu de către nedrepții SĂI și ai noștri. I se dă cu tifla aproape în față, de către nedreptate în floare, ce ne ia de fraieri, de multă vreme.
  Găsindu-și și adepți suficienți, ce nu au minte nici cît o vraghie, să-I întorci dosul. Însuți Creatorului lumii și să nu sughiți măcar, e ceva cu așa nelegiuită treabă. Ce trebuie cumva îndreptată cînd va hotărî EL, că toate-s cu acordul SĂU făcute și desfăcute.

2222.Totuși de cei tineri EL nu-I mulțumit în general

  De regulă omul tînăr e mai voluntar, apucat și dedat la fapte de bravură, față de unul în vîrstă. Care-i înăcrit de viață, dar tot ține la ea așa cum e, nemulțumit și n-o pricepe. Totuși de cei tineri EL nu-I mulțumit în general, neînfricați, îL desconsideră mai repede ca cei mai în vîrstă, mai temători.
   Și totuși tinerii îs apreciați de cei bătrîni, că-s dispuși la mai multă suferință. Cu mai multă demnitate acceptă înjosirile și constrîngerile. Avînd viața în față încă, dispuși mai ușor să renunțe la ea. Ori știind mai puțin nu o apreciază încă suficient.
   Totuși tineretul e mai ușor dedat la fărădelegi, ca vîrstnicii. Cei trecuți prin viață se delimitează mai ușor de nedreptate, ce le e necunoscută în cel mai bun caz. În schimb tineretul e dispus oricînd s-o încerce, experimentînd-o, însușind-o chiar. De asta și părăsiți plătesc mai repede în fața SA.