2461.Nu ne asumăm consecințele față de EL

   Cu toate că suportăm necazurile, nu ne dăm seama de ce și continuăm în suferință. Să-L ignorăm, zic, nu-i rea voință ci din prostie, nu ne asumăm consecințele față de EL. ÎI sîntem perfect inconștienți, handicapați de-a binelea, vai de noi, ce fel de oameni? Să nu știm după atîtea mii de ani că-I sîntem datori și să fim tot cu spatele la EL? Nerușinați incurabili, greu de zis de ne vom reveni?
  Se zice că între credință și prostie e o prăpastie, o fi , dar ce înseamnă credința aceea? Cînd credem în prostii, cu tărie în necurați morți vechi, nu în EL, doar cu adevărat? Însemnă că sîntem în fundul prăpastiei, înfundați de prostia fudulă, imuni la adevărul SĂU. Și totuși nu ne vine a crede cît de proști sînteți! Îi dați înainte cu tupeu îndărătnici înainte cu netrebnicia hîdă.
  Înstrăinîndu-vă nu numai voi și ai voștri dar și o mulțime de nevinovați, purtați de voi. Iresponsabililor, știți ce răspundere mare aveți asupra voastră că sînteți răi încăpăținați în fața SA și a oamenilor în general?!

2034.Că EL te ajută în cazuri extreme cu minuni

    Cred, pentru că o mai trăiesc și eu prăbușirea spirituală, se zice că te aduce cam la fel la desnădejdia. Celor în suferință fără speranță de însănătoșire, condamnații definitiv, părăsiții SĂI de tot. Și față de asemenea persoane de regulă nu ai nici o posibilitate de ajutor, de încurajare. Și totuși se poate de încerca marea cu degetul că EL te ajută în cazuri extreme, cu minuni. Condiția e să crezi cu tărie în acea posibilitate și se realizează, eu am trăit-o cu succes .
   Ateii ce se respectă prin cultură și știință înaltă, nu-L, mai pot nega, știu de EL. Nu au cunoștințe prea în temă spirituale, dar știu că-I ceva Necunoscut și inexplicabil. Un ceva de care se dă cînd intreprinzi peste normalitatea cotidiană și avîntat în cunoaștere. Ce te ajută ori te împiedică inexplicabil, dovedit nedovedit ci simțit, ca o minune.
   Acolo unde știința nu-ți dă voie la așa ceva, de interpretat inexplicabilul contorizat.

1995.Să ne schimbăm cumva în bine și util

   De cele mai multe ori nu sîntem conștienți că orice suferință-i datorită că-I greșim. Și trebuie să luăm legătura cu EL, cum o fi, că de nu am sfeclit-o. Să dăm de la noi înapoi spre bine, să ne schimbăm cumva în bine și util, ori să-I căutăm aflarea corectă. Pentru a colabora cum trebuie cu EL, noi singuri singurei fără intermediari. Care ne vor încurca și sigur ratăm viața și poate nu numai noi.
   Și de am suferit și cine știe prin ce împrejurări se încheie, fără să pricepem de ce oare?  Să nu ne împăunăm că am reușit, în viață, că sîntem cineva, de nu ne schimbăm cum se vrea SUS. Adică moralizarea între oameni și binele necondiționat, ca și de EL să știm cu adevărat. Fără să-I încălcăm legile niciodată. Mereu căutînd să ne înălțăm între oameni, înspre bine și util, chiar și frumos de se poate.
   Că ne-am obișnuit, așa de nătîngi sîntem înspre calea SA, că nu ne închipuim să fim drepți și-n fața SA cum e nevoie. Așteptînd, ori să nu ne mire defel părăsirile și pedepsele aprige ce le cunoaștem în neștire mereu.

1673.Viața ne acordă ceea ce dorim pînă la urmă

   Reiau o întîmplare, ce nu-i întîmplare ci programare a ceea ce trebuia să se petreacă. Fiind piatra de temelie a legăturii mele cu EL. Eram lîngă un apropiat în suferință grea la spital, necredincios convins, absolut necredincios. Dar totuși informat despre ale religiei creștine reguli la nivelul obștii de unde era.
    Suferise mult și fără mari șanse avea de trecut un hop chirurgical, ce nu-i prea dădea șanse. În ultimul moment printr-un concurs de împrejurări, hotărăsc să cer ajutor Divin. Că alte șanse nu se întrezăreau atunci pentru apropiat, rămas singur și neajutorat. Cu o ”imagine” a sf.Ilie, în mînă invoc mereu cît durează intervenția și mi se confirmă reușita la finalul operației.
   Iese viu din operație, cînd nu i se dădeau șanse mai deloc, așa de precare erau condițiile lui. Aseară mi s-o confirmat că de continuam legătura de SUS, apropiatul era acuma printre noi. Dar atunci eram un neinițiat în ale credinței, de-abia la peste un an de la cele evenimente, EL m-o abordat, după cum am mai zis. Și continu-i și azi acea inițiativă a SA asupra-mi și nu o voi mai rata credința ce-o am în EL.
   Și-o voi continua cît va dori EL, că de unul singur fără acordul SĂU nimic nu pot face în această direcție salvatoare consider eu acuma. Și nu numai salvatoare pentru mine și familia mea, ci și pentru alții, cîți vor fi. Și nu-mi voi lua în rîs acestă îndeletnicire, de a-L urma, ci orice altceva, ce-mi aparțin ori nu. Ca viața, ființa mea, lumea, societatea, oamenii în general, bunurile, etc.
   Că preocuparea ce EL mi-o impune continuu de cca. cinci ani și ceva, e mai mult teoretică, practică pe NET în favoarea LUI. Cît pricep eu din acest demers ce ne privește pe toți și pe EL. Și de ceea ce prin vrerea și meritul nostru, dat nouă prin binăvoința CER-ului, adică viața.
   Viața pînă la urmă ne acordă ceea ce dorim, doar ceea ce dorim cu adevărat. Și de-i cazul încet, încet cum convii în cele din urmă să rămîi cu ceea ce trebuie și se impune ca o necesitate. Chiar de nu ai acordul celorlanți, tu contezi în ceea ce trebuie și simți că-i neapărat necesar, E EL în definitiv. Și nu poate fi ignorat.

1664.Nu sîntem îndreptați și conștienți de EL

   De asta tot zic eu de Baza vieții, că EL e temelia noastră, oricum am lua-o tot la EL ajungem. De sîntem conștienți și nu duși de nas de cîte nedreptăți nefirești dar tare obișnuite. În lumea de azi așa încercată prin părăsiri mereu, unde te întorci tot suferință, disperare și moarte. Nu contează vîrsta, bogăția, rangul socio-culural, religios ori alte feluri personale toate nedrepte în fața SA. Și a noastră, nu sîntem încă îndreptați  și conștienți de adevărul SĂU și al nostru.
   Mai mult, nații întregi părăsite sînt supuse pedepsei cam pe rînd, pînă vă veți dezmetici oamenilor? Astfel, nici nu le amintesc pe cele mai vechi ci mai recente : Noua Zeelandă, Japonia, Norvegia, Orientul apropiat și Nordul Africei, nici în Grecia nu-i cum trebuie și-n generat în Europa și-n Lume pe ici pe colo mai ținute sub obroc, dar se cam știu.
   Ne tot atenționează, în felul SĂU, mai ”natural”, că-I Șeful și nu-L băgăm în seamă cam defel, făcîndu-ne de cap. Nedrepți, înrăiți, egoiști, intoleranți, imorali, fără credință adevărată în EL, neștiindu-L. Și lucru care cam imediat ne costă, nu respectăm Natura Pămîntului și o sfeclim pe ici pe colo.
   Și cei ce reușesc să-L afle și îndreptați și la alții să se afle îndrumîndu-i cum poate și de-I cere, ori permite. Că nu-I cunoscut și respectat în lumea de azi, cum se cuvine și ar fi timpul, că de atenționări și părăsiri e plină lumea și e timpul să fim cum trebuie. Pentru a nu mai fi părăsiți și-n suferință și moarte prematură, ori vă place?
   Nu cred, dar nici curajul nu vă dă afară din casă, neputincioși, poate nu toți, dar încă nu știu alte exemple bune în desfășurare. Ori poate nu pricepeți mesajul SĂU de acum 77 de ani și ceea ce vă transmit eu de cca. doi ani cel puțin. Cînd aflîndu-L și ne înhămăm la o treabă ce-i în concordanță cu ceea ce ne cere EL, nu-i numai profit ci și treabă de făcut.
   Și-o afli în parcurs, după cum ești în fața SA, singur nu prea poți aprecia și te înșeli. Așa rezonabilă răbdare și conlucrare să afli calea corectă și astfel să devii folositor conștient.