2461.Nu ne asumăm consecințele față de EL

   Cu toate că suportăm necazurile, nu ne dăm seama de ce și continuăm în suferință. Să-L ignorăm, zic, nu-i rea voință ci din prostie, nu ne asumăm consecințele față de EL. ÎI sîntem perfect inconștienți, handicapați de-a binelea, vai de noi, ce fel de oameni? Să nu știm după atîtea mii de ani că-I sîntem datori și să fim tot cu spatele la EL? Nerușinați incurabili, greu de zis de ne vom reveni?
  Se zice că între credință și prostie e o prăpastie, o fi , dar ce înseamnă credința aceea? Cînd credem în prostii, cu tărie în necurați morți vechi, nu în EL, doar cu adevărat? Însemnă că sîntem în fundul prăpastiei, înfundați de prostia fudulă, imuni la adevărul SĂU. Și totuși nu ne vine a crede cît de proști sînteți! Îi dați înainte cu tupeu îndărătnici înainte cu netrebnicia hîdă.
  Înstrăinîndu-vă nu numai voi și ai voștri dar și o mulțime de nevinovați, purtați de voi. Iresponsabililor, știți ce răspundere mare aveți asupra voastră că sînteți răi încăpăținați în fața SA și a oamenilor în general?!