Într-adevăr viața e o înfăptuire gingașă de SUS dată nouă în folosință, de nu sîmtem corecți. Între oameni și nu-L știm bine, ci ne luăm după nedreptatea lumii. Și părăsiți plătim, părîndu-ni-se de ne înțeles existența și fragilă. Ia să ne comportăm în schimbarea bună între noi și cu EL făcînd cunoștință. Fiecare cum se pricepe, sincer, calm cu răbdare, așteptîndu-ne rîndul în fața SA.
Sigur vom progresa față de ceea ce știam că li se întîmplă oamenilor în mod obișnuit. Vom fi avantajați, bucurîndu-ne de alte înfăptuiri și noi altfel contribuind la viața de familie, în societate, etc. Dar și fizic, comportamental în timp ne vom învăța cum ni se cere și vom ști. Ce trebuie și cum nu am fost și încet din ce în ce mai mulți ne vom adapta noilor cerințe.
Și lucru cel mai remarcabil, nu ni se va mai tulbura viața și nici a familiei. Așa tam-nisam, din mai multe puncte de vedere al traiului normal, fiind în alte coordonate. Față de ceilalți, pe unii informîndu-i, se mirau, dar nu se puneau în mișcare. Înspre ceea ce întreprindeam eu, inerția, necunoscutul, neîncrederea și altele. Se doresc fapte mai deosebite, adevărate minuni, se vede? Sînt dar trebuiesc încă aflate cum trebuie de explicat altora.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu