2394.Îndrumări urîte tot spre moarte visăm să fim

  Nu știm despre viață nimica, altfel ne-o stat socoteala și avem timp de cînd nu ne îndreptăm. Tot spre periferia vieții, a binelui, a utilului, de frumos nici gînd. Cu așa porniri și îndrumări urîte tot spre moarte visăm să ajungem. Nici vorbă de al vieții vis spre EL, înălțați în înaltul CER-ului albastru, în lumină pură. Cu spiritul biruitor și gîndire adevărată, demnă de oameni vii, cumsecade în toate cele.
  Nu înglodați în datorii murdare, cu gîndul ascuns în mișmașuri rele și nefirești omului viu. Adevărat, cu frica LUI Dumnezeu, CEL Adevărat, nu necuratul sterp, uscat, de atîta ani purtat. Nu v-ați săturat, că nu vă ajută nici de-o para chioară? Un mort și atîta, cu ce vă poate îmbunătăți viața voastră și a copiilor voștri? Cu nimica. Doar EL Dumnezeu e speranța de viață și salvare adevărată.
  Lecții din mijlocul nostru ne-o dat Dumnezeu, nu din înaltul CER-ului SĂU. Și acuma 77 de ani chiar de pe pămînt românesc și mai înainte cînd alte vremi erau.
Dar cu spatele la EL am cam stat și nu L-am prea ascultat și repede am uitat. Deci ce vreți în definitiv oameni ai Pămîntului?