2390.E o inepție, că sînt înaintea nostră alții

  Să credem fără să știm, blamînd creația nostră, că nu sîntem noi oamenii ce-i mai edificați. În cunoașterea dată din EL cu gîndire și spirit, ci alții, încă necunoscuți de noi. Înaintea noastră, e o inepție, ca să ne aflăm în treabă, să ne dăm rotunzi pînă una alta. Și de asemenea că sînt o sumedenie de religii și credințe, aiureli, credință e una singură. În EL, restu-s așa să ne aflăm o vreme în treabă, dar încet trece acea vreme.
  Și rațiunea-i neputincioasă fără credința adevărată, doar Adevărata credință, cea în EL. Nu să ne impunem cu cîte imaginate reguli personale între ceilalți, ci să ne vedem de îndreptarea morală. Veche de cînd lumea și binele conform cerințelor SALE. Și-n privința SA de a-L ști corespunzător.
  Că EL e nemărginit, nu-i ca noi oamenii ce în procesul creației nu ne împlinim. De nu ne mărginim la ceea ce cuprinde realizarea unică, ce-o concepem, altfel ne pierdem. Împrăștierea în cîte tendințe și influențe, cerințe și chemări, ne distorsionează construcția în amănunte, ce piere.