2384.Luptînd cu ei însăși și cu nedreptatea

  Că unii au reușit și reușesc în așa lume nedreaptă totuși să se menție demni, onorabili. Oameni adevărați, e curios și îmbucurător, că totuși se poate de vrem cu ardoare. Îndreptarea între oameni, luptînd cu ei însăși și cu nedreptatea, nepăsîndu-ne de ea. Izolați deocamdată că-s cazuri singulare ici și colo, demostrînd omenia că poate supraviețui, de se vrea cu tărie.
  E floare rară și misterioasă, bastioane în bătaia vîntului prosiei omenești în strașnică izbîndă. Cu majoritatea nedreaptă și fără EL, dar mai sînt încrîncenați, cu binele și bunul-simț în față, știindu-L bine încă. Îmbucurător dar nu-i urmăm, nu-i scoatem în evidență și publicitatea bună să le facem? Îmbunătățind calea de urmat în îndreptarea necesară aflării SALE și a omeniei uitate.
  Și ne uităm cu nepăsare la suferința altora, martori nu degeaba, ci ca să ne revenim. A fi cum ne dorește EL, că nu de florile mărului ne atenționează că urmăm ca ei. De nu ne intră mințile în cap moralizîndu-ne între noi oamenii și să-L recunoaștem cu adevărat Cine E.