4379..Nici gînd nu au.

  Ținuta, impecabilă de s-ar putea în comportare față de oameni, în fața LUI că-L știm și ei nu și-i de a fi cît mai corecți. Demni de oamenii ce se cade a fi omenoși cumsecade dar fermi și clari în gînduri, exprimări și fapte care să nu lezeze. Cerințele SALE date nouă chiar și-n conjunctura actuală așa de ne înțeles în raport de EL și noi înstrăinați și cam de capul fiecăruia.
  Fără Dumnezeu cel Adevărat, ci-n deruta lumescului inuman, ireal, nenatural, imoral, nedrept și îndepărtat pe bună dreptate. Din fața SA și a felului nostru de a-I fi, nedînd nici două parale pe cumințenia pămîntului, ci fuduli neputincioși de bine. Să ne deosebim de așa nefericită actualitate, zisă civilizată de pute a nepăsare și interese meschine invariabil de cîrdășie.
  Ținînd distanța de azi și apropierea doar de EL, sfidînd nelegiuirile și nerușinarea cotidiană, religiile ce nu-L știu și nici gănd nu au de îndreptare.

3788... Evitîndu-L și maimuțărindu-ne în nelegiuiri

  Uni-și, dar puțini, își dau seama că singuri în necazuri și le accentuează și mai și. Și asta nu de acuma ci de cînd e lumea oamenilor cu conștiința întreagă, demni putînd fi. Dar nu și reușesc a fi, ci delăsători și imorali, nedrepți și cel mai grav. Fără Dumnezeul Cel Adevărat, ci și mai grav cu cîte închipuiri și minciuni în față. Ignorîndu-L cu foarte mare ușurință, ca și cînd n-am avea minte singuri, ci impusă.
  Și nu-i adevărat, fiecare-i capabil să judece singur pentru el și familia sa. Ce-i mai bine și i se cuvine pe merit, aici e aici, să ne și merităm binele primit. Că de nu, nu și avem parte numai de necazuri, suferințe și moarte, de nu gîndim corect. Corect în dreptul nostru fiecare cu EL mereu cu respectul cuveni și nu e încă cazul.
  În lumea actuală E denigrat în fel și chip, evitîndu-L și maimuțărindu-ne în nelegiuiri.

3574.Pînă se va putea mai altfel

  Să nu ne complacem iresponsabili a fi între oameni, în viața dată, în fața SA. Adică să nu facem pe proștii, ori că nu ne dăm seama că de asta sîmtem capabili. Ne demni de oamenii ce ne-o dat a fi și noi nu reușim din rea-voință. Chipurile leneși și delăsători, nu ne ridicăm la standardul cerințelor SALE. Că-L silim la părăsiri și măsuri de ne vom căi și poate vreme nu va mai fi.
  Așa că fiți cu mare atenție cum îL luați în seamă, știindu-L că-I hotărît să ne aducă la linia de plutire. În ceea ce trebuie să devenim cumsecade între noi, buni și moralizați, știindu-L corect. Nu aburelile și nelegiuirile ce ne țin pe loc în cel mai bun caz, de nu ne fac necazuri. Fiind părăsiți că-I supărat pe noi, dezinteresații de o relație demnă omenească corectă cît trăim pe Pămînt.
  Vă tot zic și iar vă zic, poate ziceți, ce e cu ăsta?! Nu-s de capul meu și nici nu-s singur în acest demers. Mă însoțește cît se poate deocamdată, pînă se va putea mai altfel.

3044.Ferindu-te, să continui viața nestingherit de nevoi

  Din varii motive bune și utile cu frica LUI Dumnezeu, demni și cu bun-simț între oameni. Și-n natură, poate așa ni-i dat să fim și nu prea conștientizăm, EL ne susține. Viața ce-o ducem noi și familia, o fi și datorită unor împliniri de la strămoși și înaintași. În general, culegînd roadele răsplății SALE, bucuros și neatent, că nu-i cale bătătorită.
  Din cînd în cînd mai calci și-n străchini și-L superi EL te atenționează mai aspru ori mai domol. De te prinzi e strașnic bine ca-n continuare ferindu-te, să continui viața nestingherit de nevoile lumii. Ce tot ating cu nemiluita ici și colo nelegiuirea ce I se face și nouă. Simțind-o supărător uneori de ai priză la EL te ajută, în îndreptarea ce-i bună și acătării între oameni să fie.
  De nu, nu și-i bine să te liniștești, potolești tot cu ceea ce te-o consacrat în fața LUI. Binele, bunul-simț și utilul de poți și altora fără cont ci-n liberă voie bună ne contabilizată. Darnic și cumsecade între oameni și de EL știind cît pricepi cu folos simțit.

2470.Respectînd buna înțelegere, respectul între toți

  Ținuta de a fi cum ne dorește EL în lume și-n fața SA, demni și cumsecade. Privindu-ne detașat din afara nostră, cam cum sîntem de corespunzători între oamenii societății. Familiei în primul rînd, respectînd buna înțelegere, respectul între oameni. Datinile și obiceiurile, că de mîine intrăm în luna cadourilor, toți vor să se simtă bine.
  Totuși să nu uităm de buna-cuviință și ținuta aferentă omului cu adevărat demnă. Ne compromițîndu-ne nici o clipă în fața propriei oglinzi, inconștientul ce ne vizează mereu. Ia să ne onorabilizăm nițel singuri, respectînd regulile morale între oameni. Deodată vom simți distanțarea de nefirescul și nedreptatea ce-o resimțeam dezonorantă nouă și celor din jur.
  Pe 21.12.2o12 cu ocazia solstițiului de iarnă, se sărbătorește în CER în legătură cu Pămîntul. Ziua oamenilor din cadrul programului ce a început acuma cca. un milion de ani pe Pămînt. Implantul uman o început atunci și s-o tot dezvoltat pînă azi. Deci oarecum ziua „nașterii” oamenilor de pe Pămînt, a treia planetă de la soarele sistemului solar X. Din galaxia..., etc. etc... Responsabilii CER-ești...

2457.Punerile la cale-s nedrepte și greu de pornit

  Să fim hotărîți cînd întreprindem ceva demni și omenește corect. Pentru ca ceea ce faci să nu poată fi întors, că lumescul e derutant de nedrept omului. Și punerile la cale-s nedrepte și greu de pornit, așa că fii tu cum trebuie cît mai poți. Orientîndu-te să faci vara sanie și căruță iarna, de-i nevoie, ca să cîștigi timp și spațiu de viețuire demnă. Cît mai cum trebuie ca să fii tu însuți.
  Aici e aici și facem ce putem, mai mult ori mai puțin înspre îndreptarea ce-o cere CER-ul. Și ni se sugerează de nedreptate că odată plecînd, nu-ți mai rămîne putere și îndreptarea-i doar pentru vii. Nu, e suficientă și dincolo, potențial de știi să fi mai competitiv ca ici. Și cei rămași aici și-și aduc bine aminte de tine, te susțin într-o oarecare măsură.
  Nu că despre morți doar de bine, fiind tentat să coci la minciuni ce ție rău îți face și lor acolo la fel. Mai bine tacă-vă gura, de nu știți adevărurile acelora duși! Că acolo adevărul, plăcut ori nu pe Pămînt, doar contează, nu-i putem prosti pe ce-I de SUS, niciodată.

2405.Cumsecade și cu dreptate conlucrînd întruna

  Chiar de am vrea nu putem fi nepăsători prin viață, așa ni-i firea de oameni. Demni și buni între noi să fim cumsecade și cu dreptate conlucrînd întruna. Că mai obosim și ne plictisim uneori e firesc și asta, viața ne încearcă, dar vin bucuriile. Trăirile adevărate pline de miezul simțirilor omenești curate, clare de bine și util. Nouă și altora, mulțumindu-ne parcă mai mult fiind darnici și cu încredere în oameni.
  Ne surprinde plăcut inteligența discretă, remarcată parcă din întîmplare. Deosebit de interesantă pare, cînd nu-i țipătoare în cale să dăm fără ocol de ea. Așa-i și cu EL, E discret în viața noastră nu-i în cărare, dai cînd nu te aștepți. Și-i de folos mai mult decît poți crede, că de regulă nu-L credem. Ni se pare de prisos, tot amintit de unii și alții cu ostentație, agresivă, de ajungem să nu-L mai vrem.
  Parcă avem de ales, sîntem naivi, așa am fost lăsați de EL să fim, departe de EL. Ne știindu-L mai defel, confundîndu-L prin nedreptatea ce ni s-o făcut cu cîți neaveniți. Necurați și morți de-a binelea fără nici o hasnă pentru cel ce are nevoie cumva.