3574.Pînă se va putea mai altfel

  Să nu ne complacem iresponsabili a fi între oameni, în viața dată, în fața SA. Adică să nu facem pe proștii, ori că nu ne dăm seama că de asta sîmtem capabili. Ne demni de oamenii ce ne-o dat a fi și noi nu reușim din rea-voință. Chipurile leneși și delăsători, nu ne ridicăm la standardul cerințelor SALE. Că-L silim la părăsiri și măsuri de ne vom căi și poate vreme nu va mai fi.
  Așa că fiți cu mare atenție cum îL luați în seamă, știindu-L că-I hotărît să ne aducă la linia de plutire. În ceea ce trebuie să devenim cumsecade între noi, buni și moralizați, știindu-L corect. Nu aburelile și nelegiuirile ce ne țin pe loc în cel mai bun caz, de nu ne fac necazuri. Fiind părăsiți că-I supărat pe noi, dezinteresații de o relație demnă omenească corectă cît trăim pe Pămînt.
  Vă tot zic și iar vă zic, poate ziceți, ce e cu ăsta?! Nu-s de capul meu și nici nu-s singur în acest demers. Mă însoțește cît se poate deocamdată, pînă se va putea mai altfel.

3506...Să-și rupă gîtul singuri în părăsiri încuviințate de așa nelegiuiri nebune

  Proștii doresc imposibilul, CER-ul să se jertfească și nerozii să prospere, nu-I EL așa. Ci însuși Răbdarea de exemplu, dîndu-ne ocazia să ne dăm de gol cum gîndim. Fățarnici și tontălăi, urîți în toate cele, egoiști și invidioși, țărănoi fudui nevoie mare. Urzeala neputinței de a fi oameni de omenie în lume și nici vorbă-n a SA față, nu cutează.
  Ba da nerușinarea nu are margini și-o împopoțonat propriu zeu, momîia închipuită. De-a dreapta LUI? Aiurită tărășenie ce ține între toți proștii o vreme de răbdare supremă a CER-ului. Și ne arată celor cu minte cît de cît, că EL nu se coboară să-i învețe pe nevolnici. Să-și rupă gîtul singuri în părăsiri încuviințate de așa nelegiuiri nebune.

2383.O înscenare de SUS, ca să ne revenim, să știm

  Deci să nu căutăm, ca proștii, nedrepții izolarea de cei cu care sîntem în conflict. Ci să ne dăm repede înapoi de la nedreptăți între oamenii toți și să-L știm bine. Că totu-i o înscenare de SUS, ca să ne revenim cumsecade să fim între noi și cu EL alăturea. CEL Adevărat, să nu mai umblăm cu fofîrlica, cu necurații și alte neadevăruri.
  Nici vorba de tribunale, de nici un fel, totu-i doar o abureală să ne revenim a fi oameni cu adevărat. Nu Haga pentru internaționale neînțelegeri, ci priceperea de a fi oameni cu toții de oriunde. Și în hotarele țărilor să ne vedem de cunoașterea oamenilor, cu bun-simț să fim. Cunoscîndu-L și pe EL cum poate nici nu ne-am imaginat că E.
  Nici o justiție nu mai trebuie activată, ci noi înșine să ne judecăm că sîntem răi, absurzi. Nedrepți și fără Dumnezeu și-i foarte grav ajungînd așa departe cu prostia. De a fi ne oameni, cum nu ne-o făcut EL, dar am ajuns, involuînd pe de o parte. Și pe de alta am făcut ceva pași, dar dînd îndărăt cu folosirea tehnicii nu pentru bine. Ci pentru a ne face rău unu-l altuia, nedreptatea dusă încă la paroxism.