4210..Va permite.

  Poate de ne vom pricepe cu EL a fi cum trebuie ni se va permite o seamă de locașuri de cult și așa, așa de bine pe pricepem. Acuma cam în toate cultele inculte să ne ocupăm de morți oarecum, că-s încă multe nedreptăți ce le înfăptuiesc religiile fără EL. Ci pe coclaurile aproximărilor de tot felul în plată în fața LUI, dar suferim cu toții deocamdată și-ntre noi neputincioșii nu contează.
  Încă străini de EL și îndepărtați de legea SA o tot ducem anapoda ne venindu-ne în fire cum ni se tot cere de veacuri multe. Ignorîndu-L cu bună ștință ori cu reavoință, nepăsare că voia și nevoia LUI E greu de aflat de nu sîntem hotărîți și fermi. În claritatea necesară cunoașterilor SALE ce ne sînt totuși cunoscute cît de cît, nu extraordinar de bine, dar se poate trăi cumsecade.
  Ca oameni la locul nostru și-n timp și spațiu de aflat tot ce ni-i necesar cum ni se va permite după merite.

4038...Tot vrînd și învingători și învinși.

  Și nărăviți în necugetate porniri lăuntrice ce dau pe afară și pe din afară de ceea ce sîntem a fi. Și nu catadicsim cumsecade, ci anapoda de-L exasperăm mereu din vechime. De nu s-o putut încă hotărî cum e de procedat cu noi așa năstrușnici în cam toate ce ne sînt la îndenînă. Comportîndu-ne nedrept și însăilăm definitivări nedrepte ce țin, răsturnîndu-I LUI planuri cu noi.
  În care CER-ul își investise nădejdi odinioară, răsturnate cu vehemență nepăsătoare. De tot și de toate, doar relative stagnări înspre binele văzut de SUS, că ne trage sfoara. Neputinței de a-I fi LUI pe plac continuu, delăsători și mîndri în prostii ce țin. De se miră și CER-ul de așa nedreptăți ce singuri ni le tot suferim întruna de cînd sîntem.
  Cu chiu cu vai dîndu-ne singuri seama de necuviințele făcute răsplătite din noi cu noi tot vrînd și învingători și învinși.

3862...Și ei aflară calea tot cu greutate

  Așa uneori în mijlocul necazului, chiar și cumplit, ne dezmeticim oarecum vrînd să trăim neapărat. Plăcerea de fi pe Pămînt în viață chiar și așa nevolnică în plată, ne conformîndu-ne datului CER-esc. Toate-s deoarece ne simțim datori LUI și nu știm cum s-o dregem strîmba cale ce ne tocmește. Părăsim aparent suferința, plecăm din timpul acela nerod și oarecum aflăm un fel de fericire,
  De alta nu ni-i admisibilă în așa hal am involuat de nu se mai poate aștepta CER-ul atîta a răbda. Luîndu-ne-o înainte c-o croială de viață netrebnică firii, doar om fi acătării în continuare. Cînd va fi mai cu cap, atenți la neatenția ce ni-i dată a o traversa în limita vieții date. De nu sîntem în stare de a o prelungi acătării fiind în rînd cu cei de-L știu, respectă și urmează.
  Chiar de nu-i vedem, sînt ei și ei aflară calea tot așa cu greutate dar acuma-s salvați cu EL.

3574.Pînă se va putea mai altfel

  Să nu ne complacem iresponsabili a fi între oameni, în viața dată, în fața SA. Adică să nu facem pe proștii, ori că nu ne dăm seama că de asta sîmtem capabili. Ne demni de oamenii ce ne-o dat a fi și noi nu reușim din rea-voință. Chipurile leneși și delăsători, nu ne ridicăm la standardul cerințelor SALE. Că-L silim la părăsiri și măsuri de ne vom căi și poate vreme nu va mai fi.
  Așa că fiți cu mare atenție cum îL luați în seamă, știindu-L că-I hotărît să ne aducă la linia de plutire. În ceea ce trebuie să devenim cumsecade între noi, buni și moralizați, știindu-L corect. Nu aburelile și nelegiuirile ce ne țin pe loc în cel mai bun caz, de nu ne fac necazuri. Fiind părăsiți că-I supărat pe noi, dezinteresații de o relație demnă omenească corectă cît trăim pe Pămînt.
  Vă tot zic și iar vă zic, poate ziceți, ce e cu ăsta?! Nu-s de capul meu și nici nu-s singur în acest demers. Mă însoțește cît se poate deocamdată, pînă se va putea mai altfel.