Așa uneori în mijlocul necazului, chiar și cumplit, ne dezmeticim oarecum vrînd să trăim neapărat. Plăcerea de fi pe Pămînt în viață chiar și așa nevolnică în plată, ne conformîndu-ne datului CER-esc. Toate-s deoarece ne simțim datori LUI și nu știm cum s-o dregem strîmba cale ce ne tocmește. Părăsim aparent suferința, plecăm din timpul acela nerod și oarecum aflăm un fel de fericire,
De alta nu ni-i admisibilă în așa hal am involuat de nu se mai poate aștepta CER-ul atîta a răbda. Luîndu-ne-o înainte c-o croială de viață netrebnică firii, doar om fi acătării în continuare. Cînd va fi mai cu cap, atenți la neatenția ce ni-i dată a o traversa în limita vieții date. De nu sîntem în stare de a o prelungi acătării fiind în rînd cu cei de-L știu, respectă și urmează.
Chiar de nu-i vedem, sînt ei și ei aflară calea tot așa cu greutate dar acuma-s salvați cu EL.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu