3846...Cît am mai vrea, nu se va mai putea da!

  Se zice altfel, dar e cumva și-n limbajul nelegiuiților SĂI și ai noștri. Zicerea că de nu sîntem fericiți pe aicea, nici dincolo nu facem mare scofală. O fi dar e cu totul altfel, de sîntem cum dorește EL pe Pămînt cît sîntem, după moarte. Ne așteaptă dincolo, unde nu știm cum e, dar e bine și frumos cu EL alăturea. Nu ne mai recroim, cum se zice în alte părți, o nouă viață retrăită oarecum neamintită.
  Tot ce se poate doar SUS se fac și se desfac existențe ale omenirii, care nu-i cum se crede. Și se tot zice pe nedrept că sîntem fruntea vieții de pe Pămînt, nu cu noi și atîta. Celelalte viețăți cîte or fi cu ale naturii Pămîntului într-o conlucrare ce ni-i complet străină. Nouă oamenii cu parțialități Divine în noi, într-o înfăptuire de ne conceput naturii în întregul ei, nu unor vietăți nefirești omului așa de sus cumva.
  Și totuși nerozii de azi și de cînd lumea asta gîndesc, micimea, că nu-s în stare de calea de urmat. Înălțătoare de tot și înapoi nici să ne gîndim nu vom mai da, cît am mai vrea, nu se va mai putea da!