EL E și îndurător cu noi greșiții SĂI, cînd vede că omul e pus fără măsură. Pe asuprirea celorlalți, ce-s în nelegiuire și părăsiți trebuie să dea socoteală. Să sufere în vederea îndreptării, care de regulă nu se prinde de noi neisprăviții. Astfel ni se mai îndulcește necazul, minunile ne însoțesc nevoia, doar om pricepe. Că e nevoie să ne îndreptăm cum ni se cere de SUS și să ne revenim o dată pentru totdeuna.
Și așa să fim cum trebuie prin viață noi și ai noștri ca să ne priască viața. Nu cum de regulă de la o vreme ni se înfundă rău de tot și nu știm cauza. Fiind în rînd cu lumea, plătim numai noi unii, ni se pare fără temei și totuși I-am greșit. Poate fără să ne dăm seama în așa lume nedreaptă, imorală și cam fără EL. În diferite stadii de comportare omenească, din varii motive, ce ar trebui să ne preocupe.
Căutîndu-I a nu-L mai ocoli în fel și forme, ci să ne vedem de calea cerută de SUS.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu